Epaminonda's Blog.....: HOLYSOV

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, vechi trimiteri poștale și o insignă din

localitatea cehă HOLYSOV, denumire germană

HOLLESCHEN, regiunea PLZEN.

Gara

Restaurantul

Muzeul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx____________

OM INSIGNĂ ȘI CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Căsătoria M.S. Regelui Mihai cu Principesa Ana de Bourbon - Parma

10 iunie 1948 - 10 iunie 1998

Jubileul de aur al căsătoriei

Societatea "Amicii Regelui Mihai"

Uniunea pentru Regele Mihai

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor.

Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

Principesa Ana de Bourbon-Parma (cunoscută și sub apelativul Regina Ana, prenume complet Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite, soția regelui Mihai I al României, s-a născut la data de 18 septembrie 1923 la Paris și a decedat la data de 1 august 2016 la Morges, în Elveția. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a înrolat în Forțele Franceze Libere (sub comanda generalului Charles de Gaule), participând ca șofer și infirmieră la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania, motiv pentru care a fost decorată cu “Crucea de Război a Franței”. Împreună cu regele Mihai au dat naștere la cinci fete: Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. Principesa Ana este înmormântată la Curtea de Argeș.

Delphin Internațional - Libertate și independență

Delphin International este un joc piramidal care funcționează în România și Republica Moldova. Jocul a debutat la Arad, fiind deținut de o firmă off shore din Gibraltar, deținută la rândul ei de un cetățean ceh și de unul din Monaco. Indivizii sunt abordați de persoane cunoscute sau chiar rude și invitați să participe la un seminar, sub pretextul unor câștiguri lunare substanțiale în euro. Seminarul este format din patru părți, prezentate de persoane atrăgătoare de sex feminin. După prima parte, în timpul pauzei, participanții sunt invitați să semneze un contract de confidențitate. Conform acestui contrat, persoana care divulgă secretul afacerii este obligată să achite o despăgubire în euro. Contractul semnat într-un singur exemplar rămâne la organizatorii seminarului. Intrarea în sistem se face prin achitarea prețului unei cărți care costă 2290 de euro. Conform unui algoritm ierahic (piramidal) veniturile provenite din achizițile de cărți sunt distribuite membrilor care au contribuit la cooptarea noilor "membri". Poliția Română avertizează cetățenii în privința jocului piramidal Delphin într-un Buletin Informativ care descrie procesul de racolare: „Pentru cei care merg pentru prima data, întâlnirile sunt organizate sâmbăta sau duminica, și acolo persoanele semnează un acord de confidențialitate, în sensul că se obligă să nu divulge nimănui informații cu privire la firmă, în caz contrar fiind obligați să plătească daune de 10000 euro. După ce li se face o prezentare, persoanele semnează un contract prin care se obligă să urmeze 10 cursuri și solicită să li se pună la dispoziție manualul „Prețul Succesului” care are 4 volume. Pentru toate acestea fiecare persoană trebuie să achite suma de 2290 euro. Participanții la întâlnirile de sâmbătă/duminică vor participa la cursurile de inițiere (în ziua de miercuri) numai dacă fac dovada, cu extras de cont, că au achitat cei 2290 de euro. Cursurile de inițiere au loc în localitățile de domiciliu. După ce urmează cursurile, persoanele primesc o diplomă și, după trei-patru săptâmăni, printr-o adresă, sunt informate că au fost acceptate în firmă. Aceste persoane își vor recupera banii numai dacă recrutează, la rândul lor, alte persoane. Dorim să informăm cetățenii asupra riscului pe care și-l asumă participând la astfel de jocuri care se pot solda cu pierderea sumei de bani investită.”

Patriarhii României - Miron - Nicodim - Justinian

Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (născut la data de 20 iulie 1868 în Topliţa şi decedat la data de 6 martie 1939 în Cannes, Franţa) a fost un publicist, filolog şi politician roman cu vederi anti-Semite, senator, regent ( 20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) şi teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Nicodim Munteanu, pe numele său de botez Nicolae, a fost al doilea patriarh al României, care s-a născut la data de 6 decembrie 1864 în localitatea Pipirig din județul Neamț și a decedat la data de 27 februarie 1948 la București. Se trage din familie de țărani înstăriți care și ei la bătrânețe vor îmbrăţişa viaţa monahală. Nicolae a absolvit şcoala primară în anul 1882, an în care a intrat la Seminarul de la Socola pentru a-şi continua studiile. A absolvit Seminarul ca şef de promoţie, după care a plecat la Kiev, Ucraina, în anul 1890, pentru a urma cursurile Academiei teologice din acel oraş. În vacanţa de vară a anului universitar 1894, aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit ierodiacon şi a primit numele de monahal de Nicodim. În anul 1895 a obţinut licenţa în teologie şi a fost invitat să rămână la Kiev, dar s-a întors totuşi în România. În ţară a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr), numit mare ecleziarh şi predicator al catedralei mitropolitane din Iaşi, în anul 1896. În anul 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi a preluat funcţia de vicar administrativ. A fost chemat la Galați de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, care l-a numit arhimandrit de scaun, tot un fel de vicar administrativ. Între anii 1903 – 1909 Nicodim a funcţionat la Galaţi ca director al Seminarului "Sf. Andrei" şi tot în acelaşi interval de timp a publicat primele sale predici, în volumele intitulate "Cuvântări liturghice" şi "Călăuza creştinului în Biserică". În anul 1909 a revenit în Moldova alături de protectorul său, Pimen, devenit acum mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Pimen îl hirotoniseşte pe Nicodim arhiereu şi îi acordă titlul "Băcăuanul", numidu-l vicar al Mitropoliei. În anul 1912 arhiereul Nicodim este solicitat ca mitropolit primat la București, dar refuză această ofertă, acceptând însă scaunul eparhiei Huți, care i s-a părut mai potrivită pentru sine. Ca episcop de Huşi, pe lângă alte activităţi, a publicat împreună cu colaboratorii săi "Mica Biblie". După Unirea Basarabiei cu patria-mamă, a primit în iunie 1918 funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica din această provincie românească. Ulterior, Nicodim a revenit la Huşi, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1923, când s-a retras la Neamţ, ca stareţ, funcţie ce o va ocupa timp de unsprezece ani. Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. Universitatea din Cernăuţi l-a proclamat "doctor honoris causa". Pe data de 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al Iaşi, ca urmare a morţii mitropolitului Pimen. Aici va tipări în anul 1936 "Biblia ilustrată" şi va traduce 24 cărţi din Vechiul Testament, pentru ediţia sinodală a Bibliei din anul 1936. Textul acestei Biblii va sta la baza ediţiilor Bibliei din anii 1968, 1975 și 1982. În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în anul 1939, a fost chemat ca patriarh al României, dar a refuzat să candideze la această funcţie. Pentru că până la urmă Nicodim a fost nevoit să îşi depună candidatura la patriarhie, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al României la data de 30 iunie 1939. În condiţiile grele datorate izbucnirii celui de-al doilea război mondial şi a situaţiei politice instabile din România, patriarhul Nicodim şi-a anunţat hotărârea de a se retrage de pe scaunul patriarhal, invocând vârsta sa înaintată, precum şi o boală a inimii, care îi provoca dificultăţi serioase. Cererea i-a fost însă respinsă, astfel încât va mai solicita în două rânduri să i se aprobe retragerea din funcţie. Nici aceste cereri nu i se vor aproba, astfel încât Nicodim nu va avea de ales şi va rămâne patriarh al României. Pe când se afla la mănăstirea Neamţ, pentru odihnă, în august 1947, patriarhul Nicodim a făcut congestie pulmonară, astfel încât în noiembrie acelaşi an a fost dus la Bucureşti cu un tren special, pentru acordarea de îngrijiri medicale. Cu tot efortul medicilor de a-l salva, patriarhul Nicodim a murit la vârsta de 83 ani. A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (născut la data de 22 februarie 1901 în localitatea Suieşti, judeţul Vâlcea şi decedat la data de 26 martie 1977 în Bucureşti) a fost al trei-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. La 19 - 20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii în ţară şi două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni. În anul 1948 s-a procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad universitar și șase Seminarii teologice. A întreținut legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și cu alte Biserici creștine. Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ "Apostolat social". S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut meșterului să sape următoarea inscripție: "M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".

Laureat al concursului formațiilor artistice C.T.S. (?)

Laureat al concursului formațiilor artistice de amatori

din trupele M.A.I.

(Ministerul Administrației și Internelor)

În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri și festivaluri ale formatiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele, instituțiile de învățământ superior și unitățile ministerelor apărării și ale internelor, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și această medalie face parte din acest ansamblu de distincții. De pe medalie nu puteau lipsi laurii (simbolul victoriei finale în lupta pentru făurirea “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”), lira (necesitatea promovării culturii naționale) și culorile drapelului național.

Placheta - Batalionul 85 Comunicații Aero și Informatică

70 ani - 3 octombrie 1938 - 2008

Unitatea militară 01829 a luat fiinţă la 3 noiembrie 1938, prin Înaltul Decret Regal nr. 3758 sub denumirea de Regimentul de Geniu Aeronautic, fiind dislocată în cazarma „Marele Voievod Mihai de Alba Iulia” de la Cotroceni, sub comanda locotenent-colonelului Gheorghe Teodorescu. La data de 8 august 1939, unitatea primeşte prima promoţie de ofiţeri, cu gradul de sublocotenent, absolvenţi de şcoală militară. De Ziua Aviaţiei, la 20 iulie 1942, la Curtea de Argeş, regele Mihai decorează drapelul de luptă al unităţii cu medalia Aeronautică cu spade-clasa a III-a pentru modul cum a acţionat în campania din Est. După înfiinţarea Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, unitatea a fost reorganizată cu 1 mai 1995, în baza Ordinului General nr. 7 din 4 februarie 1995 al ministrului apărării naţionale, iar la 01 decembrie 1995 a avut loc ceremonialul înmânării noului Drapel de luptă Regimentului 85 Transmisiuni „Slt. Gheorghe Robescu”. Deasupra am postat fanionul de identificare al acestei unități militare.

Insigna - Batalionul 85 Comunicații Aero și Informatică

Începând cu data de 15.09.2005, Regimentul 85 Transmisiuni se transformă în Batalionul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică, fiind în subordinea Statului Major al Forţelor Aeriene, iar de la 1 decembrie 2010 structura a fost reorganizată devenind Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică “General Doroftei Ghermănescu”, în prezent întregul personal fiind angrenat în efortul de asigurare a funcţionalităţii legăturilor necesare conducerii, înştiinţării şi cooperării structurilor pe care le deserveşte. Unitatea are comandamentul în orașul Otopeni, strada Padina, nr. 3, judeșul Ilfov și are ca misiune principală apararea spatiului aerian national cu mijloace aer-aer si sol-aer, sprijinul celorlaltor categorii de forte si al autoritatilor locale in situatii de urgenta. Deasupra am postat steagul de identificare al acestei structuri militare.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII