Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

MEMEL

MEXIC

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

"Carl Phillip Gottlieb von Clausewitz"

Războiul este o confruntare care constă în a determina valoarea forţelor morale şi fizice cu ajutorul acestora din urmă.
Prezenţa de spirit este o calitate rezultată din echilibrul inteligenţei şi al caracterului.
Mulţi oameni consideră că jumătăţile de efort pot fi suficiente. O săritură mică este mai uşor de făcut decât una mare. Însă nimeni care doreşte să sară peste un şanţ lat nu va sări întâi peste jumătate din el.

_____________xxXxx_____________

CÂTEVA MEDALIOANE ŞI

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Societatea ortodoxă naţională a femeilor române

Medalion - 1910 - bronz

Societatea ortodoxă naţională a femeilor române

Medalion - 1910 - argint

Societatea ortodoxă naţională a femeilor române

Prin ea vei învinge

Medalion - bronz

Pe fondul curentului feminist din ce in ce mai puternic in ultimul sfert al secolului XIX in Statele Unite ale Americii si in mare parte din statele din Europa, in Romania prinde contur o miscare feminista, cu prioritati sociale si culturale, urmate de preocupari politice dupa realizarea Marii Uniri. Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane a luat fiinta in Mai 1910, la initiativa unui comitet de stralucite femei din elita societatii acelor vremuri, in fruntea carora s-a aflat Alexandrina Cantacuzino, "Principesa", nora celebrului latifundiar si om politic Gheorghe Grigore Cantacuzino "Nababul". Dintre fruntasele comitetului de initiativa pentru crearea Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane se mai disting Elena Odobescu, Zoe Ramniceanu si Anastasia Filipescu. Nasterea acestei societati are aerul romantic al acelor ani, anuntul fiind facut de Alexandrina Cantacuzino in fata Catedralei Mitropolitane din Bucuresti, intr-una din duminicile lunii Mai 1910, la sfarsitul liturghiei. Asistenta, formata din protipendada Bucurestiului, dar si din oameni simpli, precum si diverse personalitati politice si bisericesti, a salutat initiativa. Societatea a capatat personalitate juridica prin sanctionarea de catre Rege a Decretului nr. 4062 / 28 Decembrie 1910, publicat in Monitorul Oficial nr. 255 / 1911 si avea ca scop declarat "unirea sufletelor şi mobilizarea energiilor pentru educaţia religioasă a tinerilor, pentru ajutorarea familiilor aflate în dificultate, pentru susţinerea Bisericii”. Societatea isi propunea apararea credintei ortodoxe si a bisericii stramosesti, dezvoltarea culturala, educarea copiilor din punct de vedere religios si national, acte de caritate, cresterea si sprijinirea integrarii sociale a orfanilor. Societatea s-a aflat sub patronajul Mitropolitului Primat Atanasie Mironescu si sub protectia Majestatii Sale Regele Carol I si a Reginei Elisabeta. Ca simbol al societatii a fost aleasa "crucea de otel invesmantata in panglica tricolora". Prima presedinta a societatii a fost decana de varsta a comitetului de initiativa, doamna Anastasia Filipescu, urmata - dupa moartea acesteia in Decembrie 1918 - de doamna Alexandrina Cantacuzino. Aderarea pe scara larga a femeilor din toate categoriile sociale a dus la crearea de filiale in toate orasele mari ale Vechiului Regat. Resursele societatii au devenit din ce in ce mai consistente, putandu-se crea mici asezaminte filantropice pentru cei aflati in nevoie. In timpul Primului Razboi Mondial, sediile societatii au fost transformate in spitale ad-hoc pentru tratarea ranitilor si a bolnavilor. Alaturi de Crucea Rosie, societatea a avut o mare contributie in vindecarea celor suferinzi, membrele participand activ ca sore de caritate la efortul urias implicat de razboi si de raspandirea maladiilor. In contextul razboiului, mentorul societatii si ingerul sau pazitor a devenit noua Suverana, Marea Regina Maria, "Mama Ranitilor". Perioada interbelica a avut, ca intreaga societate romaneasca, suisuri si coborasuri, pe fondul lipsurilor dupa Marele Razboi, cu revenire spre mijlocul anilor '20, apoi al crizei de la sfarsitul acelei decade, urmata de inflorirea de la mijlocul anilor '30, pana la declansarea celui de-al doilea macel a secolului XX. Dupa intrarea la 22 Iunie 1941 a Romaniei in al Doilea Razboi Mondial, pe masura ce frontul se indeparta, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane si-a asumat rolul misionar in Basarabia eliberata de sub sovietici, atat in sprijinirea redarii bisericilor scopului religios - transformate de bolsevici in magazii (in cel mai fericit caz !), precum si de ajutorare a orfanilor si ranitilor, dar si al bolnavilor. O actiune memorabila a societatii este organizarea Craciunului 1941 pentru trupele romane la Odesa. Sfarsitul razboiului a adus o perioada extrem de dificila, atat in context politic, cat si economic - marea seceta, lipsurile imense dupa razboi si - mai ales ! - prezenta ocupantului sovietic ce si-a impus un guvern marioneta la Bucuresti, si-au pus amprenta asupra anvergurii activitatii societatii. In cele din urma, dupa proclamarea abuziva a Republicii Populare Romane, noua putere a desfiintat toate organizatiile din societatea civila, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane trecand in istorie, la fel ca si alte mari societati sau asociatii care au reprezentat piloni ai evolutiei statului in diverse domenii - Cultul Eroilor, Liga Navala sau Asociatia Romana pentru Propaganda Aviatiei.
De-a lungul existentei sale, Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane a emis diverse medalii, care erau purtate in piept la festivitati, suspendate de o funda tricolora, o paglica ingusta inodata in forma de fluture, trecuta prin inelul de prindere al medaliei. (sursa - net - blogul Jurnal de hobby )

Carol II - Regele românilor

Un veac de la întemeierea oraşului Călăraşi

1833 - 1933

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 50 mm.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

Calarasi este resedinta judetului Calarasi (si cel mai mare oras) si a regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia. Situat in sud-estul Romaniei, situat pe partea dreapta a cursului bratului Borcea al Dunarii. Calarasiul este cunoscut pentru industria alimentara, industria de PAL melaminat, industria siderurgica, industria de hartie si industria de prefabricate. Conform recensamantului din 2002, judetul Calarasi avea o populatie 319000 locuitori.

Carol II - Regele românilor

Linia Ilva Mică - Vatra Dornei

75 kilometri, 9 tuneluri, 5 viaducturi,

dată în circulaţie 18 decembrie 1938.

Construită sub glorioasa domnie

a M.S. regelui Carol II.

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Calea ferată Ilva Mică – Floreni - Vatra Dornei este o cale ferată principală din România, care traversează Munţii Bârgăului din Carpaţii Orientali, legând nordul Transilvaniei de Bucovina. Se ştie că încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1898), autoritățile austro-ungare au planificat realizarea unei legături de cale ferată între localitatea Ilva Mică din nordul Transilvaniei și Vatra Dornei din Bucovina. Lipsa unei rute de transport între Transilvania și Bucovina a cauzat mari probleme armatei austro-ungare după izbucnirea primului război mondial, când trupele rusești au întrerupt toate legăturile feroviare ale Bucovinei cu restul imperiului, prin ocuparea Galiţiei. Presate de timp, autoritățile austriece și maghiare au construit o linie provizorie de cale ferata de la Prundu Bârgăului la Vatra Dornei, dar fără poduri mari și tunele. Din cauza pantelor mari, de până la 8%, pe acest traseu au putut circula numai gat numai automotoare și vagoane-platformă. După război, Transilvania și Bucovina s-au unit cu România. Autoritățile românești au preluat calea ferată provizorie și au planificat, în același timp, să construiască o rută definitivă de transport. Pentru aceasta, ele au folosit planurile austro-ungare din 1898. Lucrările de construcție au început în 1924, dar au fost întrerupte în 1929, după ce guvernul român a încheiat un acord de tranzit cu Polonia, proiectul mai sus-amintit pierzându-și prioritatea. Abia în 1934 a avut loc o revizuire strategică a proiectului și s-au reluat lucrările la calea ferată. Doi ani mai târziu, a fost finalizat tronsonul de la Ilva Mică la Lunca Ilvei; acesta a fost mai puțin solicitant din punct de vedere tehnic și a fost construit în parte pe la începutul secolului al XX-lea, construit pe linie ferata îngustă. Pe porțiunea de la Lunca Ilvei la Floreni au fost construite nouă tuneluri şi 191 poduri. La 18 decembrie 1938 calea ferată a fost pusă în folosință.

______________ooOoo_____________