Epaminonda's Blog.....: OBERLODLA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea germană OBERLODLA,

municipalitatea ROSITZ, districtul ALTENBURGER LAND,

landul TURINGIA, dar și câteva vederi generale și trimiteri

poștale din perioade diferite.

Memorialul eroilor locali

Grădinița de copii

Biserica Sfânta Maria

Vedere aeriană

Vederi generale

Trimiteri poștale ilustrate

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ormos Zgismond - Prefect al Timișoarei

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1883 cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață de către prefectul Timișoarei, Ormos Zgismond, personalitate marcantă a vieții politice și culturale din Banatul secolului al XIX-lea. Medalia s-a realizat în trei variante de metal compoziție (aur, argint și bronz), are forma rotundă, diametrul de 39,5 milimetri, pe avers și revers la exterior prezintă un cerc liniar continuu și are cantul neted. Pe avers este redat bustul lui Ormos, în profil spre stânga, purtând o cămașă cu guler înalt, lavalieră și o haină cu revere. În stânga și drepta bustului este aplicată inscripția în limba maghiară: “ORMOS ZGISMOND – FOISPAN” (Prefectul Ormos Zgismond), iar sub bust ini’ialele gravorului: “C.R.” (Carl Radnitzky). Pe revers este aplicată o inscripție în limba maghiară pe patru rânduri într-o cunună de lauri legată la partea de jos cu o panglică: “1883. FEBRUAR 20. / 70. SZULETES = NAPJAN / BARATAI ES TISZTELOI / TEMESVAROTT” (20 februarie 1883, a 70 aniversare a zilei de naștere. Prietenii și cei care îl stimează, la Timișoara).

Zsigmond Ormós a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic și istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene, care s-a născut la data de 20 februarie 1813 la Pecica, în județul Arad și a decedat în anul 1894 la Budapesta. A studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timișoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul literaturii. Lansându-se ca funcționar public, a lucrat în administrația localităților Recaș și Buziaș, dar s-a manifestat și ca deputat în parlamentul de la Budapesta. După înnăbușirea revoluției din 1848-49, a fost arestat și întemnițat la Timișoara. Primind amnistie în anul 1850, a părăsit Ungaria, de fapt s-a autoexilat. Timp de mai mulți ani a studiat istoria artei în Austria, Italia, Germania și Franța. În 1866 a fost ales subcomite, apoi, în 1871, comite de Timiș. Fiind un pasionat colecționar de obiecte de artă, a pus bazele Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar și al Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția lui de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană, constând din lucrări de primă mână, respectiv copii după mari maeștri, va intra în patrimoniul asociației menționate prin donația lui testamentară din data de 18 septembrie 1895.

Insigna sportivă - C.A.M.T. Timișoara - România

(Clubul Atletic Muncitoresc Timişoara)

C.A.M.T., denumire completă Clubul Atletic Muncitoresc Timişoara, s-a constituit în luna august a anului 1936 prin fuziunea a două dintre cele mai îndrăgite echipe de fotbal din Timişoara T.M.T.E. (R.G.M.T.) şi T.A.C. (C.A.T.), realizând în divizia ,,B” un plasament bun, locul V în campionatul 1936-1937, locul II divizia ,,B” seria a II-a în 1938-1939, locul I în divizia ,,B” seria a II-a în 1939-1940, dar și locul V în divizia ,,A”. A urmat o perioadă nefastă pentru sportul muncitoresc, activităţile fiind interzise de autorităţile dictatoriale. După al doilea II-lea război mondial unele asociaţii sportive se reactivează, astfel C.A.M.T. în campionatul 1946 -1947 obţine în divizia ,,B” seria I, locul X, în 1947 -1948 obţine locul II după Politehnica Timişoara în divizia ,,B” seria a III-a, în campionatul din 1948 -1949, C.A.M.T. obţine locul XIII în divizia ,,B” seria a II-a. Deși au fost rezultate frumoase după anul 1948 dispare C.A.M.T. deși își reconstruise copertina de la tribuna principală a terenului, situat paralel cu strada Circumvoluţiunii. Trebuie menţionat că pe vremuri la Timișoara s-a desfășurat activitate sportivă de anvergură, orașul având numai puțin de 9 terenuri practicabile pentru sportul fotbal.

Insignă postată mai sus este confecționată din alamă presată, are forma aproximativ rotundă, cu diametrul de 16 milimetri. Insigna constă într-un cartuș cartuş rotund vopsit în verde lăcuit, şi având litere aurii în relief semicircular superior de la stânga spre dreapta: punct TIMIŞOARA punct; semicercul de jos din stânga către dreapta ROMÂNIA. Cercul interior al cartuşului circular are un cartuş mic pe orizontala mediană care în interior are vopsea de culoare verde şi litere aurii C.A.M.T.. Deasupra şi sub cartuşul central orizontal avem câte un semicerc având vopsea roşie. Pe spatele insignei este cositorit un ac lung pentru prindere la reverul hainei.

Insigna - Consiliul Județean Timiș

Insigna de mai sus are menirea de identificare (recunoaștere) a membrilor Consiliului Judeţean Timiş, ea fiind realizată în anul 2002, într-o formă ușor rudimentară. Insigna are dimensiunile de 13 x 19 milimetri și sunt confecționate în două variante d emetal compoziție: argint și metal comun emailat. Pentru prindere la rever insigna este prevăzută pe spate cu pin și fluture. Consiliu județean (C.J.) este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Insigna sportivă - C.S.E.(Clubul sportiv “Electrica”)

Insigna postată deasupra omagiază Clubul sportiv “Electrica” (C.S.E.), ce a fost constituit în anul 1939, în cadrul T.C.T (Societatea Tramvaie Comunale Timișoara), având propria arenă inaugurată la 10 mai 1930. Arena ocupa 56400 metri pătrați, terenul de fotbal era drenat și măsura 110 x 68 metri, avea pistă de atletism și 1200 locuri pe scaune din care 800 acoperite. În cadrul clubului mai activau popicari, canotori, tenismeni și patinatori. Insigna este confecționată din alamă emailată și are forma rotundă cu diametrul de 14 milimetri. În centrul insignei este redată litera E (Electrica), stilizată aproape circular, în câmpul superior, roșu este redată litera C (Club), iar în câmpul inferior, albastru este redată litera S (Sportiv). La data de 3 noiembreie 1867 din inițiativa primarului Timișoarei, Carol Kutel, se constituie Societatea pe acțiuni, în scopul construirii unei linii ferate pentru transportul călătorilor cu tramvaiul tras de cai, pe traseul Fabric – Cetate – Gara de Nord. Lucrările au început în aprilie 1869 sub conducerea inginerului de origine elvețiană Enric Baader, care va deveni chiar directorul societății. Această linie va fi inaugurată la data de 8 iulie 1869. Treizeci de ani mai târziu, tramvaiul cu cai este înlocuit de tramvaiul electric iar societatea ia numele Tramvaie Comunale Electrice – Timișoara. Consiliul local Timișoara cumpără Uzinele electrice Timișoara și Societatea de tramvaie pentru suma de 200000 florini. Și astăzi astăzi ființează la Timișoara, Asociația Club Sportiv Electrica 1929, cunoscută în mod obișnuit ca Electrica Timișoara sau pur și simplu Electrica, ce este un club de fotbal profesionist care joacă în Seria a III-a a Ligii a V-a.

Insigna schlarafe - T(Temesvar - Timișoara)

Schlarafia a fost o organizaţie publică având ca scop principal promovarea culturii, a artelor, umorului, ştiinţelor şi luminarea membrilor săi. Insignele schlarafe curente, care se acordau membrilor, conferenţiarilor proprii şi invitaţilor la şedinţe erau, de regulă, în număr mare fiind din tablă presată, lustruită, galvanizată, aurită, argintată, brunată etc. şi nu aveau întotdeauna şi sistem de prindere, câteodată doar orificii, găici pentru coaserea pe material textile sau alte materiale ca suport având uneori două corpuri de regulă fără panglici, rareori din metal preţios sau cu email. Toate insignele schlarafe au de regulă reprezentări – semnul adoptat – ca : păsări, animale, plante, construcţii, instrumente de lucru şi uz casnic şi artistic, chiar unele reprezentări imaginare, dar care în mod obligatoriu trebuiaiu să redea superioritatea membrilor grupării. Timişoara situată pe calea de legătură a estului cu vestul, a luat ca exemple sociale, economice, culturale şi umaniste pe cele de cea mai bună calitate şi le-a aplicat în limita posibilităţilor. Ca o paranteză, putem uşor observa că Timişoara are câteva priorităţi europene cu care se mândreşte. Conform argumentului în metal avem trecut pe o insignă de distincţie a Schlarafiei din Timişoara anul 1589, data probabilă a înfiinţării organizaţiei; nu este imposibil, căci în perioada renaşterii europene se constituie multe organizaţii – asociaţii ajutătoare cu activităţi diverse, având ca scop şi luminarea umanistă mai pronunţată a populaţiei reprezentative. Astfel la 30 ianuarie 1923 se constituie Societatea Culturală „SCHLARAFIA TEMESIA”, conform noilor uzanţe legislative de după Primul război Mondial. Schlarafia Temesia este o societate culturală al cărei principiu fundamental are la bază cultivarea tuturor artelor şi a umorului, pe lângă respectarea unor anumite forme. Puteau fi membrii doar bărbaţii într-o etate mai înaintată cu o situaţie socială asigurată şi cu un trecut ireproşabil. Întrunirile artistice se țineau o dată pe săptămână în perioada 01octombrie – 01 mai, iar în celelalte luni se țineau întruniri amicale. La întruniri era interzis a se discuta chestiuni de politică, naţionalitate şi religie. Cu dosarul numărul 3129 din 1924 al Tribunalului Timiş-Torontal Secţia I, Schlarafia Temesia devine personalitate juridică, fiind înscrisă în registrul persoanelor juridice sub numărul 65 din 09 decembrie 1925. La 26 ianuarie 1939 adunarea generală hotărăşte modificarea denumirii societăţii aceasta devenind : „SOCIETATEA CULTURALĂ NAŢIONALĂ ROMÂNĂ SCHLARAFIA DIN TIMIŞOARA” cu sediul pe str. Caruso nr.3. Ca urmare a presiunii exercitate de regimul dictatorial, la 26 ianuarie 1940 Adunarea generală extraordinară hotărăşte prin votul secret al celor 22 prezenţi (din totalul de 33 de membri activi) dizolvarea Societăţii Culturale Naţionale Române Schlarafia din Timişoara. Averea societăţii a fost lichidată, achitându-se chiria şi accesoriile către proprietar, nemairămânând nimic şi nici obligaţii către terţi. Insigna are forma unei bufnițe și este confecționată în mai multe variante de metal compoziție: tablă alamă, tablă aurită, tablă argintie sau tablă bronzată. Este o insignă de rang, treaptă sau merit, având înălţimea de 2,8 centimetri, lăţimea de 1,7 centimetri şi o greutate de 1,14 grame. Peste bufnița cu aripile nedesfăcute este aplicată litera T mare de tipar (de la Temesia) a cărei parte orizontală depăşeşte corpul bufniţei iar pe pediestalul literei T sunt aşezate ghearele bufniţei. Pe reversul insignei este sudat un sistem de prindere la rever, de tip ac.

Bufnița este o denumire comună pentru păsările răpitoare de noapte din ordinul strigiforme, care cuprinde buhele, cucuvelele, huhurezii, strigile și alte păsări răpitoare de noapte. Au un zbor silențios și un colorit protector, de obicei brun, ceea ce le ajută la prinderea insectelor, a păsărilor și a mamiferelor mici. În repaus corpul lor are o poziție verticală. Bufnițele au ochi globuloși așezați frontal, cioc puternic, încovoiat, văz și auz foarte bine dezvoltate. Degetele sunt scurte, prevăzute cu gheare lungi, ascuțite și încovoiate. Au o lungime de 13-70 cm, în funcție de specie. Penele formează discuri faciale sau smocuri în jurul urechilor, fapt care le ajută să localizeze prada cu mare precizie prin reflectarea sunetului spre urechi. Ochii nu sunt mobili, ci fixați în orbite, în schimb își pot roti capul cu 180° (unele specii chiar cu 270°). Se hrănesc cu rozătoare sau insecte, pe care le vânează noaptea sau în crepuscul și pe care le înghit de obicei întregi. Cele mai mari atacă păsări și iepuri. Resturile de la hrană sunt eliminate sub formă de cocoloașe, ingluviile. Cuibăresc în scorburi, cuiburi vechi ale altor păsări, vizuini, găuri în maluri, fisuri în stânci, iar unele în mediul antropic, în preajma hambarelor, silozurilor, în cimitire etc. Ponta constă din 2-10 ouă albe și rotunde. Puii sunt nidicoli, acoperiți de regulă la ieșirea din ou cu un puf des. Sunt păsări folositoare, deoarece consumă rozătoare și insecte dăunătoare. Bufnițele sunt răspândite pe întreaga suprafață a pământului, mai puțin în Antarctica. În România au fost semnalate 12 specii de bufnițe, iar în Republica Moldova 8 specii. În dicționarele generale ale limbii române termenul de „bufniță” se referă numai la o singură specie - buhă (Bubo-bubo), însă în literatura ornitologică românească termenul de „bufniță” este sinonim cu strigidă, adică este o denumire comună pentru toate speciile din ordinul strigiforme. Bufnița are dimensiuni relativ mari, ajungând la peste 61 cm si 170 cm anvergura aripilor. Bufnița este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălțimea cuprinsă între 15 și 61 cm. Este o pasăre impresionantă, care a dat naștere la numeroase povestiri și legende. Corpul bufniței este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarcă 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupă jumătate din mărimea capului. Bufnița este singura pasăre care are ochii situați pe partea anterioara a capului. Spre deosebire de ai oamenilor, aceștia sunt ficși. Din această cauză are un gât scurt, dar foarte flexibil, pe care îl poate întoarce în aproape toate părțile. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătrați. Deși această pasăre și-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemănător cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10000 de șoareci care, înmulțindu-se, ar consuma cantități uriașe de hrană și ar duce la răspândirea multor boli.Datorită capacității de adaptare atât la clima caldă cât și la cea rece, bufnița poate fi întâlnită pe întreg globul pământesc, excepție făcând Antarctica. În cultura populară există unele superstiții despre bufnițe: se spune că aduce ghinion să vezi o bufniță la lumina zilei; dacă visezi o bufniță, se pare că te așteaptă o situație foarte grea din care vei ieși cu mari sacrificii; cântecul bufniței prevestește nenorocirile, prin vaierul său lugubru; când cântă bufnița pe casă, va muri cineva din familie.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană
Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni
Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică

Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Palatul Baroc

Abatorul

Banca generală de economii

Banca de economii din cartierul Iosefin

Fabrica Turul

Piața Sfântu Gheorghe - Prima Bancă de economii

Palatul Lloyd

Biserica Sârbă din Piața Kossuth

Palatul Loffler - Bulevardul Ferdinand

Cazarma Transilvania

Castelul Huniade - azi Muzeul Banatului

Palatul Poștei

Palatul Szechenyi

Palatul Ancora

Cazinoul Iosefin

Catedrala ortodoxă

Cazarma pompierilor

Opera

Palatul Karl Kuncz

Palatul Apelor

Palatul Weiss

Piața Maria - Capela Doja

Sinagoga

Palatul Mercur

Baia comunală

Banca austro-ungară

Bega

Biserica greco catolică - Fabric

Gara

Hotelul Coroana

Hotelul Splendid

Liceul piaristic

Palatul Timișiana

Palatul Dicasterial

Palatul Dauerbach

Universitatea de medicină și farmacie

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și Câteva trimiteri poștale ilustrate.