Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

THEODOR PALEOLOGU – P.D.L.:

“Un partid politic este un organism

unde se delirează împreună.“

MIRCEA GEOANĂ – P.S.Ro.:

“Românii nu au voie să ierte

viitorul acestei țări.“

LIVIU DRAGNEA – P.S.D.:

“E important să știm cu cine vorbim

și dacă mă uit la tine, să știu că tu ești tu.“

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Expoziția filetelică națională Natura

ediția a XL-a 2019 Timișoara

A.F.T. (Asociația filateliștilor Timișoara)

Asociația Filatelică Timișoara împreună cu Direcția Silvică, Cercul Militar, Consiliul Județean și Universitatea de Vest, toate instituții timișorene, a vernisat în data de 18 martie 2019 ediția a XL-a a Expoziției filatelice naționale „Natura 2019”. Expoziția a fost deschisă publicului în perioada 15 – 20 martie 2019 la Cercul Militar din localitate. În cadrul expoziției s-au putut admira exponate reprezentând: fauna pe cale de dispariție, cai, dinozauri, câini de vânătoare, crini, ciuperci, papagali, veverite... timbre, maxime, întreguri poștale bineînțeles”. Această expoziție marchează Luna Plantării Arborilor ce începe pe data de 15 martie.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - Reuniunea de cântări germane din Deta - 1924

Insigna de mai sus s-a realizat și distribuit tuturor membrilor și simpatizanților formației corale germane din localitatea timișoreană Deta. La data de12 februarie 1924 în sala mică a parcului Anton Kratzer, din Deta, la orele 21°°, în prezenţa a circa 200 de persoane, se constituie de fapt reuniunea corală denumită - ,,REUNIUNEA DE CÂNTĂRI GERMANE DIN DETA”. În aceiași zi adunarea generală aprobă statutul şi alege conducerea astfel: preşedinte – dr. August Fischer medic, vicepreşedinte – Josif Lutsch, maeştrii de cor – Ervin Lutz şi Samuil Simions, notar-secretar – Ioan Schutz, casier – Francisc Klecker, intendent – Francisc Barth, Stegar Josif Kincse, revizori – Juliu Halász şi Ludovic Kugler şi 14 membri în comitet. În data de 24 iulie 1924 Reuniunea avea 253 membri ajutori şi 94 membri activi, cotizaţia fiind la ambele categorii de 32 lei anual. Dosarul pentru obţinerea personalităţii juridice este depus sub numărul 5936 în data de 24 iulie 1924, obţinând personalitate juridică în 21 octombrie 1925, înregistrându-se în registrul persoanelor juridice la nr. 58 din data de 23 decembrie 1925 Volumul I. După aproximativ 25 de ani, în data de 6 februarie 1950 prin sentința 212 a Tribunalului Timiş–Torontal se dizolvă corul german ca urmare a Hotărârii Consiliului de Miniştrii nr. 50 din 13 ianuarie 1950, pe lângă alte formaţiuni, patrimoniul societăţii fiind atribuit Sfatului Popular Deta. Insigna s-a realizat în anul 1924 la Viena, având înălţimea (lungimea) de 8,2 cm şi greutatea de 14,4 gr. Însemnul propriu-zis are înălţimea de 3,7 cm şi lăţimea mai mică de 3,5 cm în stemă (czimer) avem steaua cu cinci colţuri din care, cad raze aurii pe partea superioară a scutului stilizat cu colţurile superiore teşite, câmpul central al scutului are la bază vrejuri subţiri acoperite cu email roşu–subţire peste care s-a turnat email transparent, în exteriorul scutului lateral dreapta avem ramura de stejar care pleacă de la baza scutului până la colţul superior drept al scutului, iar în partea exterioară stânga a scutului avem în aceeaşi formă ramura de măslin. Scutul este ornat (învelit ) de o eşarfă având trei benzi în cartuş, din eşarfă, prima , vizibilă, cu email negru în formă de arc deschis şi acoperă colţul drept superior al scutului, pornind de sub ramura de stejar şi cufundându-se în razele galbene ale stelei, cu litere galbene în relief este legende DETTAER (din Deta); al doilea cartuş eşarfă pleacă din baza razelor stelei de la colţul superior stâng al scutului ca şi arc deschis, având email negru cu litere galbene în relief, legenda, DEUTSCHER (German); a treia parte vizibilă a eşarfei este un cartuş în arc închis, la baza scutului şi sub liră acoperind laurii, având email negru cu litere galbene în relief şi textul LIEDERKRANZ (cununa de cântări). Anul 1924 este împărţit în două fracţiuni, milesimul 19 de culoare galbenă amplasat în dreapta piedestalului lirei în email transparent ; şi în partea stângă a piedestalului lirei (flancând de fapt piedestalul) milesimul 24, amplasat similar, dar în opoziţie. 41 În centrul câmpului insignei propriu–zise, peste tot (în şef) avem lira galbenă metalică cu trei coarde ca şi prim plan, care în stemă are o stea cu şase romburi (în mod obişnuit apar trei bile ca şi continuatoare a celor trei coarde). Sistemul de prindere este clasic constând într-un ac de siguranţă sudat pe placa insignei în plan orizontal aproape de mediana plăcii insignei.

Placheta - Domnului Claudiu Iordache,

În amintirea solidarităţii şi

spiritului de sacrificiu al timişorenilor

la 20 de ani de la ridicarea lor pentru libertate. 1989 - 2009

La împlinirea a 20 ani de la victoria Revoluţiei române, Consiliul Judeţean Timiş şi Asociaţia A.L.T.A.R. 1989 Timişoara au realizat plachete personalizate în onoarea revoluţionarilor timişoreni aflaţi în primele rânduri ale revoltei de la Timişoara, în zilele de 16-22 decembrie 1989. Între personalităţile distinse cu această plachetă s-a aflat şi domnul Claudiu Iordache, actualul director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Redăm, în cele ce urmează, placheta personalizată. După cum se poate vedea, placheta are următorul text: Domnului Claudiu Iordache, În amintirea solidarităţii şi spiritului de sacrificiu al timişorenilor la 20 de ani de la ridicarea lor pentru libertate. 1989 - 2009

Claudiu Iordache este un politic dar și scriitor român, care s-a născut la data de 3 noiembrie 1942 în București. A participat la Revoluția Română din anul 1989, fiind ales membru în comitetul Revoluționar, înființat în balconul Operei din Timișoara. Este fondatorul primului partid antitotalitar din România (Frontul Democratic Român – 20 decembrie 1989). În anul 1990 a aderat la Frontul Salvării Naționale, fiinda ales președinte al filialei Timiș și vicepreședinte la nivel național. Nu a fost membru al Partidului Comunist Român, fiinda anchetat de securitate în anii 1972 – 1973. Pentru implicarea directă în revoluție a fost distins cu:

Medalia „Revoluția Română din Decembrie 1989” (1991)
Diploma și Medalia Aniversară „10 ani de la Revoluția Română” (1999)
Ordinul „Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” (2004)
Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2004)

Pentru valoarea scriitoricească a fost distins cu:

Literatura SF: premiul I și III, anii: 1977/1978
Premiul UNITER: Un Tomis Întârziat (regia Adrian Pintea), premiul II pentru Teatru Radiofonic (1994)

Enumăr mai jos doar câteva dintre volumele publicate:

Unde. Ce. Cum – poezie, 1990
Iisus s-a născut la Timișoara, 1994
Diamantul de gheață – roman, 1997
Fata și moartea – poezie, 2001
Polul de putere – eseu, 2002
Nervurile transparenței – poeme, 2013
Anul 1989 – eseu, 2015
Românul frumos – eseu, 2017
Cine aprinde stelele – teatru
Într-un Tomis întârziat – teatru
Urna – teatru

Academicianul Florin Constantiniu îl prezintă astfel: „Claudiu Iordache este cea mai curată conștiință în România de astăzi; o conștiință exemplară, dublată de o luciditate care, dată fiind lumea în care trăim, nu poate fi decât dureroasă. Claudiu Iordache a preferat să rămână singur, dar să stea drept: drept față de el, drept în fața oamenilor, drept în fața lui Dumnezeu!

Insigna - Asociația voiajorilor comerciali

Insigna de mai sus s-a bătut la comanda ,,Asociaţiei Voiajorilor Comerciali din Timişoara” și s-a conferit tuturor membrilor și simpatizanților acestei asociații care a ființa la Timișoara în perioada interbelică. Voiajorii comerciali erau un fel de agenți comerciali de astăzi. Insigna este confecționată din alamă, este vopsită în galben și are dimensiunile de 19 x 17 milimetri. Aversul insignei are forma unui scut cu colţurile superioare în formă de arc deschis având un cartuş de-a lungul conturului cu email roşu-bordo, având în partea dreaptă a scutului trei litere suprapuse pe verticală ,,A.V.C.” (Asociaţia Voiajorilor Comerciali din Timişoara), în colţul inferior al cartuşului pe două părţi literele în arc deschis V.R.K. (Uniunea Voiajorilor Comerciali în limba germană) şi în partea stângă a scutului în cartuş cu litere suprapuse U.K.E. (Asociaţia Voiajorilor Comerciali în limba maghiară). În centrul scutului într-un câmp albastru emailat este reprezentat simbolul zeului Hermes, patronul comerţului.

Insigna - Societatea de sport "Kiniszi" - 1910

Insigna Kiniszi 1910 de mai sus este confecționată din alamă, are dimensiunile de 20 x 17 milimetri și cântărește 2,71 grame. Ea are forma unui scut special și este colorată în trei benzi verticale, mijlocul în alb și marginile în liliachiu transparent. În câmpul central al insignei se distinge un braț și un antebraț care susține o piatră de moară (simbolizând forța neobișnuită a căpitanului cetății Timișoara – Pavel Chinezul). Deasupra este aplicată inscripția KINISZI, jos anul 1910 și lateral literele S (sport) și E (Egylet = societate). Primul meci de fotbal jucat la Timișoara a avut loc în data de 25 iunie 1899 pe arena Clubului Velocitas, între două echipe de câte 11 fotbaliști, formate din elevi din clasele finale ale Liceului Piarist din Timișoara, meci demonstrativ, care a durat 45 de minute fără a se înscrie vreun gol. A fost asistență numeroasă care a plătit chiar și bilet de intrare (ziarul Delmagyaroeszagi Kozlony). De reținut că acest meci a fost organizat într-un oraș în care fotbalul era interzis. În zona târgului Mehala s-a jucat fotbal în mod neoficial cu mult înainte, pe un teren neamenajat în care barele porților erau demontabile și păstrate permanent în oraș la o depărtare de un kilometru de terenul de joc. De două ori pe săptămână se juca fotbal neoficial și asta impunea transportul barelor porților. Cu pasiunea nu te pui!

Chinezul Timișoara (în limba maghiară: Kinizsi Temesvár) a fost un club de fotbal românesc care s-a afirmat în perioada interbelică, numărându-se printre cele mai vechi dar și cele mai de succes formații din istoria acestui sport. Traducerea numelui clubului din Pavel Cneazul (comandant în armata regelui Ungariei, Matei Corvin, și comite de Timișoara) în Chinezul a fost adoptată de autoritățile române instaurate în 1918, cu ocazia unirii Transilvaniei cu România, aceasta fiind una din condițiile supraviețuirii clubului. Chinezul Timișoara, echipa muncitorilor de la căile ferate din. Emblema clubului are în centrul său o mână care duce o piatră de moară și face referire la una din legendele legate de acest personaj istoric.De la început a jucat în spatele Gării de Nord, unde la data de 12 octombrie 1913 s-a inaugurat arena sportivă a clubului, clădită sub conducerea inginerului Arnold Iacobi și lucrată de către muncitorii feroviari. Chinezul a fost o echipă foarte bună, cucerind campionatul Ardealului în anul 1921 și obținând apoi, între 1922 – 1927 șase titluri consecutive (primele ale campionatului cu adevărat național), record care va sta în picioare timp de 71 ani, fiind egalat doar de Steaua București. Clubul a avut viață scurtă 39 de ani (1910 – 1949 când a fost desființat). Echipa juca meciurile de acasă pe stadionul timișorean Banatul, de 7000 locuri pe scaune, iar culorile tradițonale ale echipamentului de joc al echipei erau alb – violet.

Insigna - Timișoara 1922 - 1972

Am căutat dar nu am găsit nicio informație referitoare la insigna de deasupra și cam semnificație ar fi putut avea intervalul de timp (1922 – 1972 semicentenar) în viața orașului Timișoara. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație oricât de mică, i-aș fi sincer recunoscător.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană

Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni
Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică
Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Palatul Lloyd

Palatul Baroc

Abatorul

Banca de Economii

Fabrica Turul

Pavilionul central al Expoziției naționale 1891

Prima bancă de economii

Cazarma Transilvania

Direcția Poștelor și Telegrafelor

Catedrala ortodoxă

Primăria

Aeroportul internațional "Traian Vuia"

Bastionul Maria Terezia

Biserica sârbească

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Hotelul "Continental"

Opera

Palatul Dauerbach

Palatul Loefler

Prefectura

Fabrica de bere "Timișoreana"

Baia centrală (Palatul Neptun)

Biserica romano catolică Fabric

Banca națională a României

Capela Maria

Liceul de fete

Gara

Hotelul Coroana

Muzeul regional Banat

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș,

Ciacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite din acest județ.