Epaminonda's Blog.....: CZESTOCHOWA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea poloneză CZESTOCHOWA,

voivodatul SILEZIA, și câteva trimiteri poștale din vremuri

diferite, precum și o monedă, o medalie, un medalion

și o insignă locală.

Primăria și Muzeul regional

Bazilica Sfânta Familie

Parcul

Biserica Cerkiew Icony

Spitalul

Biserica Sfânta Barbara și Sfântul Andrei

Casa Frankego

Catedrala catolică

Teatrul Adam Mickiewicz

Biserica Sfânta Fecioară

Gara

Biserica Sfântul James

Filarmonica

Biserica Sfinții Roch și Sebastian

Biserica Sfântul Sigismund

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Monedă locală

Medalie locală cu chipul Papei Ioan Paul II

Medalion local - Maica Domnului

Insignă locală - Stema localității

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL TELEORMAN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

În amintirea eroilor căzuți pe câmpurile Bulgariei

Medalia de mai sus a fost bătută în anul 1907 și celebrează Monumentul eroilor români căzuți pe câmpiile Bulgariei, ridicat în municipiul Turnul Măgurele. Este o medalie populară cu toartă, realizată din bronz, de formă rotundă, cu diametrul de 29 milimetri, autorul ei fiind Carniol Fiul. Aversul medaliei prezintă monumentul – un dorobanț ce ține cu mâna stângă pușca rezemată de picior, iar ce cea dreaptă arată spre Bulgaria. Pe soclu se află un vultur cu aripile întinse, iar pe laterale sunt reprezentate câte un tun. Periferic, circular pe marginea medaliei este aplicată inscripția: “ÎN AMINTIREA EROILOR CĂZUȚI PE CÂMPIILE BULGARIEI”. Pe revers, pe unsprezece rânduri este aplicată inscripția: “RIDICAT ÎN ANUL DE GLORIE / AL 41 DE DOMNIE / AL M.S. REGELE CAROL I / DIN INIȚIATIVA / UNUI COMITET MILITAR / SUB PREȘEDINȚIA / COMAND. REG. TELEORMAN NR. 20 / COLONEL SOLACOLU / ȘI CONCURSUL / CETĂȚENILOR TELEORMĂNENI / T.-MĂGURELE OCT. 1907”. Primul și ultimile trei rânduri sunt arcuite sau ondulate.

Monumentul este realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, pentru cinstirea eroismului dorobanților în Războiul de Independență din 1877-1878. Monumentul reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate; pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor, iar de o parte și de alta găsim două tunuri turcești, capturate de ostașii români la Plevna. Statuia a fost realizată în amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular „La Tudorică Dorobanțu’”.

Biserica catedrală Sfântul Haralambie

din orașul Turnu Măgurele, județul Teleorman

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1905 cu ocazia finalizării construcției Bisericii catedrale Sfântul Haralambie din municipiul Turnu-Măgurele. Este o medalie din bronz aurit, de formă rotundă, cu diametrul de 6 centimetri, autorul ei fiind gravorul Carniol Fiul. Pe avers este reprezentată imaginea catedralei în centru, sub care este aplicată stema județului Teleorman, iar de jur împrejur este aplicată inscripția: “BISERICA CATEDRALĂ S-tu HARALAMBIE DIN ORAȘUL TURNU-MĂGURELE JUD. TELEORMAN”. Pe revers este aplicată o inscripție pe 15 rânduri, din care primul în arc: “S’A PUS TEMELIA / ÎN ANUL 1901 / ȘI S-A TERMINAT / ÎN ANUL 1905 / ÎN ZILELE / M.S. REGELUI CAROL I / FIIND / MITROPOLIT PRIMAT JOSIF GHEORGHIAN / PREȘEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIȘTRI / G.GR.CANTACUZINO / MINISTRU CULTELOR / MICHAIL VLĂDESCU / PRIMAR AL ORAȘULUI / TURNU-MĂGURELE / NICOLAE CECROPID”.

În centrul orașului Turnu Măgurele, pe Bulevardul Republicii, la nr. 6 se află un frumos și impunător locaș de cult închinat Sf. Haralambie. Catedrala a fost ridicată în memoria eroilor războiului de independență din 1877, intre anii 1900-1902, dupa planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, care a imprumutat motive arhitectonice de la biserica manastirii Curtea de Arges. Biserica aceasta a fost cunoscută ca fiind Biserica Independenței și, de aceea, i s-a dat acest hram. În anul 1880 – 1881, Carol I a cerut planuri pentru o Catedrala frumoasa în amintirea obținerii independenței, aceasta fiind amplasată în Turnu Măgurele. În 1879 s-au început lucrările, această Catedrală având foarte multe elemente din Mănăstirea Curtea de Argeș. Ea se distinge prin armonia perfectă a elementelor de construcție. A fost gata în 1902, iar pictura a fost făcuta intre anii 1903 – 1905, folosindu-se copii de la ‘San Marco’ din Veneția. Clădirea în roșu a fost ridicată între anii 1900 – 1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcției este combinat, recunoscându-se și influența de la Curtea de Argeș. Turlele din față sunt în stil baroc, iar în rest se vede influența bizantină Întregul acoperiș este făcut din tablă de aramă, iar pictura interioară, executată în ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen Voinescu, director la Școala de Belle Arte din București și de italianul Girolamo Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri și foarte uscat, a fost executat artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din turnu Măgurele. Vitraliile au fost făcute tot în România. Încă de la construcție, biserica a avut instalații de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obținută prin sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept combustibil gazul metan. Sfințirea s-a făcut în anul 1905, data la care a fost bătuta o medalie comemorativă din argint aurit cu macheta Catedralei, pe verso fiind marcată pisania Catedralei. Nicolae Iorga, în 1913, vizitând-o, o cataloga ca fiind cea de a treia din țară, după Curtea de Argeș și Sf. Trei Ierarhi din Iași. Printre obiectele patrimoniale pot fi amintite un candelabru cu șapte brațe, confecționat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum și altele mai noi, provenite din donații particulare. Același stil asortează toate piesele: de la mozaic și pictură, sculptura în lemn, în zinc și bronz ori în piatră și chiar ornamentațiile exterioare de la streașină și de la turle. Cu excepția turlei mari, care s-a prăbușit, restul bisericii a rezistat foarte bine cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985 – 1991 turla mare a catedralei a fost refăcută complet și întreaga clădire a fost consolidată.

90 de ani de la Marea Unire - Eu au murit pentru țară

Pentru patrie 1916 - 1919 * 1918 - 1 Decembrie - 2008

Societatea numismatică Alexandria

Monumentele eroilor neamului: Mormântul Eroului necunoscut

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Prea Sfinţia Sa Galaction Stângă, episcopul Alexandriei şi Teleormanului, care este vicepreşedinte al Societăţii Numismatice Române, preşedinte al Secţiei din Alexandria şi preşedinte al Filialei Teleorman a Asociaţiei ,,Cultul Eroilor”, a realizat o emisiune medalistică dedicată sărbătoriri a 90 de ani de la înfăptuirea României Mari 1918 – 1 Decembrie – 2008, reprezentând trei imagini din istoria patriei noastre dintre care aici prezint Medalia ,,Mormântul Eroului Necunoscut” care evocă altarul sfânt al neamului nostru, ca recunoştinţă din partea românilor pentru cei care s-au jertfit pentru ţară. Societatea Monumentelor Eroilor Căzuţi în Război, înfiinţată în 1919 sub patronajul Reginei Maria şi avându-l ca preşedinte activ pe Mitropolitul Primat Miron Cristea, şi-a propus să îngrijească mormintele celor căzuţi în război. Monumentul ,, Mormântul Eroului Necunoscut” se află în Parcul ,, Carol” din Bucureşti. Pe aversul medaliei este înscris pe două rânduri: ,,90 DE ANI DE LA MAREA UNIRE “ ,,1918- 1DECEMBRIE-2008” (la exterior) şi ,,EI AU MURIT PENTRU ŢARĂ “- ,,SECŢIA NUMISMATICĂ ALEXANDRIA” (la interior). În centru, între două ghirlande cu frunze de lauri, se află o cască militară, o sabie, o cruce şi frunze de lauri. Medalia are pe revers înscrisul ,,MONUMENTELE EROILOR NEAMULUI”, în partea superioară, între două rozete, iar în partea de jos inscripția: “MORMÂNTUL EROULUI NECUNOSCUT”. Medaliile au diametrul de 6 centimetri și greutatea de 40 grame fiind protejate într-o casetă. Medaliile au fost gravate de Maximilian Fetiţa, gravor al Monetăriei Naționale, şi au fost bătute într-un număr de 100 exemplare. Emisiunea medalistică s-a bucurat de binemeritate aprecieri şi laude la adresa iniţiatorului şi realizatorului ei, fiind o dovadă în plus că Secţia Alexandria a Societăţii Numismatice Române ocupă în continuare un loc însemnat în numismatica naţională.

După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali, aşa cum se arată în "Memoriul adresat Guvernului român de către Societatea Mormintelor Eroilor", al cărei preşedinte era Mitropolitul Primat Miron Cristea. În semn de veşnică cinstire, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor mulţi, căzuţi pentru reîntregirea patriei, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii anonimi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg.-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923. Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza", premiant şi orfan de război) care, în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: "Acesta este tatăl meu". Dupa desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923. A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe braţe de către o gardă de ofiţeri, cavaleri ai ordinului militar "Mihai Viteazul", şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia Bucureşti, unde a ajuns în aceeaşi zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord era aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica "Mihai Vodă". Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureştean să poată veni în pelerinaj. În ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare şi a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcaşul de veci a Ostaşului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă.

Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt o simplă criptă, acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919". Ansamblul funerar a fost executat în 1927 după planurile sculptorului Emil Willy Becker. Tot atunci, prin grija Asociaţiei Cultul Patriei, s-a aprins o candelă, a cărei flacără ardea zi şi noapte. Ulterior, la 28 octombrie 1934, lângă mormânt a fost ridicată şi sfinţită o cruce. În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărăşeşti. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat și, pentru o lună, a fost depus în interiorul Mausoleului de la Mărășești, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. La data de 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I, dar, pentru că în mausoleu se afla încă trupul lui Petru Groza, s-a luat măsura amplasării sale provizorii și a fost așezat la capătul dinspre intrarea în parc a aleii care duce la Mausoleul din Parcul Carol. În data de 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Preafericitul părinte Galaction Stângă

întâiul Episcop al Alexandriei și Teleormanului

Alexandria - Catedrala episcopală "Sfântul Alexandru"

Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)

Plachetă realizată de Secția numismatică Alexandria

cu ocazia aniversării a 60 de ani de viață ai

Preafericitului Părinte Galaction Stângă - 17 mai 2013

În a doua jumătate a lunii mai, pe data de 17, anul 2013, membrii și simpatizanții Secției Numismatice Alexandria s-au bucurat de aniversarea unui moment important pentru gruparea noastră dar și pentru viața culturală a județului Teleorman: Preasfințitul Părinte Galaction, Întâiul Episcop al Alexandriei și Teleormanului, a împlinit frumoasa vârstă de 60 de ani. Un neobosit promotor al culturii, Preasfințitul Părinte Galaction a condus în ultimul deceniu, mișcarea numismatică dar și filatelică din Teleorman. Păstrând vii aceste pasiuni, este inițiatorul multor proiecte, expoziții, simpozioane sau colocvii numismatice atât la nivel local dar și la nivel național, ocupând şi funcţia de Vicepreședintele al Societății Numismatice Române, sub egida Academiei Române. Cu această ocazie, membrii Secției Numismatice Alexandria au realizat o plachetă aniversară cu arcadă la monetăria statului, artistul gravor fiind renumitul Constantin Dumitrescu. Surpriza a fost pe măsură, fiindcă placheta a fost oferită cu ocazia deschiderii expoziției dedicate împlinirii a „15 de ani de la înființarea Secției Numismatice Alexandria”, eveniment găzduit de Muzeul Județean Teleorman. Placheta este făcută din tombac argintat și patinat, netezită prin sablare, cu greutatea de 235 grame având mărimea de 100 x 70 milimetri, cu un tiraj de 50 de exemplare. Fiecare exemplar având bătut un număr pe cant de la 1 la 50, număr ce corespunde cu certificatul care însoțește placheta. Fiecare plachetă vine în cutia originală tip BNR, din piele ecologică, având pe cutie inscripția cu folio de argint: „Nihil Sine Deo”.

P.S Galaction, pe numele său de mirean Galaction Stângă, este episcopul Alexandriei și Teleormanului și membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care s-a născut la data de 17 mai 1953 în satul Constantin Brâncoveanu, comuna Dragalina, județul Călărași. A urmat Liceul Teoretic la Slobozia, iar în 1972, atras de "știința despre Dumnezeu", s-a inscris la Seminarul Teologic “Radu Vodă” din București. Pe 1 iulie 1974 este primit la Schitul Crasna, iar în 1977 este acceptat în monahism. Pe 2 noiembrie 1978 este hirotonit preot de Prea Sfințitul roman Ialomițeanul. În 1981, dupa absolvirea Facultății de Teologie din Bucuresti, este numit starețul Mănăstirii Crasna. Urmează studii de teologie și ecumenism la Bossey-Geneva, în Elveția. Pe 15 decembrie 1990 este ales exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, rămânând și stareț al Mănăstirii Crasna. În 1994 este înălțat la rangul de arhimandrit. La data de 1 septembrie 1996 a fost hirotonit ca Episcop al Alexandriei și Teleormanului. Sfinția Sa este și vicepreședinte al Societății Numismatice Române și președinte al Secției numismatice Alexandria.

Catedrala ortodoxă „Sfântul Alexandru” din municipiul Alexandria este un monument istoric, construit în perioada anilor 1869 – 1898, în stil bizantino-romanic și neogotic, ce astăzi poate fi vizitat pe Strada Independenței, la numerele 7 -9. Catedrala impresioneaza prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26 de metri latime, inaltimea ei maxima de la turla cea mare fiind de 45 metri. Picturile murale interioare în ulei au fost realizate în anul 1898 de către o echipă formată din Constantin Artachino, Constantin Pascali și Ștefan Luchian. Picturile au fost executate în stil bizantin, iar catapeteasma a fost realizată în stil neogotic, având înălțimea de 10 metri. După cutremurul din anul 1940 frescele au fost restaurate de pictorii Constantin Artachino și Ștefan Panciu. Inițial biserica a fost construită din lemn, în anul 1836, la doi ani de la înființarea orașului de către domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica (aprilie 1834 - 7 octombrie 1842). Până în 1996 a funcționat ca Biserica Sf. Alexandru. Din 1996 a devenit catedrală episcopală. Catedrala se prezinta sub forma de cruce in interior si nava in exterior, avand la intrare o frumoasa tinda strajuita de coloane lucrate in stil corintian. Deasupra pronaosului sunt doua turle, unde se afla clopotele si ceasurile. Policandrul mare, policandrul mic si sfesnicele împaratesti, au fost lucrate in bronz aurit de casa Weidekamp Kettling A.C. din Viena, prin reprezentanta Hans-Herzog din Bucuresti.

Set 3 insigne

Al XXV-lea Simpozion național de numismatică - Alexandria 2008

Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Alexandria este un municipiu și reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române, pe partea dreaptă a râului Vedea, la 88 km distanță de capitala României - București. Întemeiat în anul 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. Sus am postat stema actuală a municipiului, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Alexandria, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest oraș.

Bulevardul Gheorghe Manu

Hanul Alexandria

Gara

Direcția județeană a finanțelor publice

Strada Principele Nicolae

Hotelul Parc

Pavilionul din Grădina Publică

Podul peste Vedea

Prefectura

Centrul bancar

Primăria veche

Primăria

Bulevardul Gării

Cimitirul eroilor

Gara

Judecătoria

Liceul

Moara Brătescu

Școala primară nr. 1

Strada Carol

Strada Principele Nicolae

Teleorman este un județ din România, provincia istorică Muntenia, cu reședința în orașul Alexandria. Județul se întinde pe 5790 kilometri pătrați și numără aproximativ 360000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este compus din 3 municipii (Alexandria, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele), 2 orașe (Zimnicea și Videle) precum și 92 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Teleorman, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din timpuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ.