Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Cănești este o comună din județul Buzău care include și satele: Gonțești, Negoșina, Păcurile, Șuchea și Valea Berzei. Comuna se află în zona înaltă de deal din Subcarpații de Curbură, în valea râului Sărățel. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ102F, care urmează cursul râului Sărățel și o leagă spre nord de Mânzălești și spre sud de Berca (de unde DN10 duce mai departe spre Buzău. La recensământul din anul 2002 comuna număra 898 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 98,55% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a comunei Cănești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 98,55% și restul – nedeclarată sau altă religie.La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Pârscov din județul Buzău și număra aproximativ 1570 locuitori. Satul Cănești era în acel moment pe cale de dispariție, din cauza unei alunecări de teren care îi obligase pe localnici să se mute în cătunul Pârlita (care mai târziu avea să-și ia el însuși numele de Cănești. Unicul obiectiv din comuna Cănești inclus pe lista monumentelor istorice este situl arheologic de interes local din zona „Valea Largă” de lângă satul Șuchea. El cuprinde o așezare din Epoca Bronzului, aparținând culturii Monteoru (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.).

Prin contribuţia văduvelor, rudelor, părinţilor şi fraţilor eroilor satului, s-a ridicat în anul 1964, în faţa bisericii cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, din satul Cănești, comuna buzoiană cu același nume, un monument de formă piramidală, având în vârf o cruce latină. Pe frontispiciu monumentului este aplicată o placă din marmură ce conţine inscripţia: “În amintirea eroilor jertfiţi pe câmpul de luptă pentru independenţa patriei, 1916-1918, 1941-1945”. Numele eroilor au fost înscrise pe monument, dar plăcile s-au deteriorat şi au fost scoase, urmând să fie restaurate şi remontate.

În anul 1920, în faţa şcolii din satul Negoșina, comuna buzioană Cănești, a fost ridicată o cruce din piatră de Ciuta în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Reîntregire, strămutată în anul 1934 în cimitirul satului. Inscripţia ne spune că “Această cruce s-a ridicat în memoria eroilor morţi pe câmpul de luptă în campania 1916-1918 din satul Negoşina”, după care urmează îndemnul: “Trecătorule, la a soarelui lumină, salută-ne vatra părintească şi pe cei ce i-am iubit…” Pe spatele crucii sunt înscrise numele eroilor.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Regina Elisabeta a României

Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)

Comemorarea vizitei reginei la Llandudno (Țara Galilor) sept.1890

Medalia de mai sus a fost bătută în anul 1890, o imortalizează pe regina Elisabeta a României și marchează vizita acesteia în orașul Llandudno din Țara Galilor – septembrie 1890. Medalia s-a realizat în trei variante de material–compoziție și anume: argint (15,16 grame), bronz (13,03 grame) și zinc (9,44 grame). Medalia este rotundă, are diametrul de 32,4 milimetri și este opera gravorului W. Mayler. În câmpul central al aversului medaliei este reprezentat portretul Reginei Elisabeta spre dreapta iar pe circumferință între două cercuri este aplicată inscripția:” TO COMMEORATE THE VISIT OF ELIZABETH QUEEN OF ROUMANIATO LLANDUDNO. SEPT. 1890” (Comemorarea vizitei Reginei Elisabeta a României la Llandudno, septembrie 1890). Pe revers, în interiorul unei coroane din două ramuri de laur legate în partea de jos printr-o panglică este aplicată inscripția pe trei rânduri: “NIHIL / SINE / DEO” (Nimic fără Dumnezeu) și jos de tot numele gravorului: “W.MAYLER”.

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş ) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor. Nu a fost numai prima regină a României, dar şi scriitoare. Purta pseudonimul Carmen Sylva, ceea ce s-ar traduce prin ”Cântecul Pădurii”. Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a domnit sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principatele Române era încă sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat, în 1881 iar Elisabeta a devenit prima regină a României. Elisabeta a fost supranumită ”regina-scriitoare” scriind enorm: peste o mie de poeme, 90 de nuvele, 30 de opere dramatice, patru romane, lucrări cu caracter memorialistic şi basme pentru copii. L-a admirat sincer pe Mihai Eminescu, fiind o pasionată cititoare a poemelor lui. De altfel, ea şi-a făcut o datorie de onoare din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire la momentul respective, cum au fost George Enescu sau Elena Văcărescu ori i-a sprijinit financiar, ca în cazurile pictorului Nicolae Grigorescu şi poetului Vasile Alecsandri. Regina Elisabeta a fost o mare admiratoare a poetului Mihai Eminescu l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti şi a vrut să îl ajute cu o importantă sumă de bani. Marele poet a refuzat să ridice premiu, cunoscute fiind opiniile sale împotriva Regelui Carol I. Relaţiile cu soţul ei nu au fost, de la un punct, cele mai bune, dar stricteţea etichetei regale, precum şi educaţia germană a ambilor a impus o atitudine responsabilă şi demnă amândurora. Între Regina Elisabeta şi Regele Carol I nu a fost dragoste la prima vedere. Ce i-a unit pe cei doi au fost idealurile. „Atâta vreme cât era aici şi îmi vorbea despre măreţia misiunii sale şi despre greutăţile avute, totul mergea bine, mă molipsisem de entuziasmul lui şi eram pregătită să fac orice mi-ar fi cerut. Fiindcă datoria era pentru mine cel mai important lucru din lume şi mi se părea că niciodată nu primeam de lucru îndeajuns”, scria regina în memoriile sale despre căsătoria cu Carol. Cuplul regal a avut o singură fetiţă, principesa Maria, care a murit însă, în 1874, la vârsta de doar 4 ani, de scarlatină. Pierderea a afectat-o profund pe Elisabeta, care nu şi-a mai revenit emoţional niciodată, de fapt, din şocul morţii fiicei ei, construindu-şi o lume cumva paralelă celei reale, plină de poveşti de iubire romantice şi ideale. A fost şi motivul pentru care, în ciuda hotărârii lui Carol I în privinţa destinului principelui moştenitor, Ferdinand, nepotul lui, Elisabeta a încurajat pasiunea ce se născuse între Ferdinand şi Elena Văcărescu. Ca pedeapsă, Elisabeta a fost trimisă să trăiască o bună perioadă de timp, în Italia. De altfel, căsnicia dintre Regele Carol și Regina Elisabeta s-a deteriorat cu totul în urma ”afacerii Văcărescu”. Faptul că nu au avut urmași și-a pus puternic amprenta asupra celor doi. Regina a fost preţuită pentru activitatea şi implicarea ei în acţiuni caritabile. Ea a reuşit, până la finele vieţii sale, să acorde asistenţă medicală şi financiară victimelor Războiului de Independenţă, familiilor nevoiaşe, bolnavilor incurabil, fie implicând guvernul României, fie oferind bani din averea sa personală. A înfiinţat mai multe societăţi filantropice şi naţionale (până în 1906 au fost circa 14), dintre care sunt de menţionat „Instituţia Surorilor de caritate” (1879), „Societatea Reginei Elisabeta” (1881) sau „Institutul evanghelic al Diaconeselor” (1903). În 1909 a luat naştere, din iniţiativa sa, Azilul pentru orbi „Regina Elisabeta” (în Vatra Luminoasă, din Capitală), unde cei cu deficienţe de vedere beneficiau de asistenţă medicală şi socială gratuită. Regina s-a stins din viaţă la 18 februarie 1916, la un an şi jumătate după moartea lui Carol I şi a fost înmormântată alături de cel care i-a fost soţ, în biserica mănăstirii Curtea de Argeş.

Insigna turistică - Retezat

Retezat este numele unui masiv muntos și parc național din România. Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Acești munți se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest care îi delimitează la sud. Cel mai înalt vârf din Munții Retezat este vârful Peleaga având o altitudine de 2509 metri. În acești munți se află cabanele: Baleia, Buta, Gențiana, Pietrele și Rotunda. Lacurile din Munții Retezat sunt majoritatea de origine glaciară, din care 40 lacuri mari și mijlocii, 18 lacuri mărunte, toate permanente. Dintre acestea cele mai importante din punct de vedere turistic sunt: Biliboaca, Bucura, Zănoaga, Galeșu, Florica, Viorica, Ana, Peleaga, etc. Deasupra am postat o poză cu Lacul Bucura din Munții Retezat.

Parcul national Retezat – bijuteria arcului carpatic, are o suprafata de 38138ha. S-a infiintat in 1935 la initiativa prof. Alexandru Borza in prezent avand statutul de arie naturala protejata de interes national si international, recunoscut ca Rezervatie a Biosferei din anul 1979. O suprafaţă de 1932 ha este rezervație științifică. În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m( Vf. Peleaga 2509 m-cel mai inalt din Retezat) şi peste 80 de lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din ţară, si lacul Zanoaga-cel mai adanc lac glaciar din tara. Parcul este renumit pentru diversitatea floristică şi faunistică, adăpostind aproape 1190 specii de plante superioare, 90 specii de plante endemice, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 185 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni. Din 2004 parcul devine membru al fundatiei PAN Parks, iar din 2007 este propus ca sit al retelei ecologice europene Natura 2000.

Insigna - H.C.C. (Divizia Horia, Cloșca și Crișan)

Divizia Horia, Cloșca și Crișan a fost cea de a doua divizie de voluntari români constituită în U.R.S.S., cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de război români, care au trecut de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război) și comuniști români refugiați în U.R.S.S. Această strucutură militară a fost înființată în data de 12 aprilie 1945 in garnizoana Kotovsk, pentru «a ajuta la cunoasterea armamentului, precum si la pregatirea de razboi a voluntarilor in scopul insusirii experientei sovietice», asa cum se preciza in ordinul de zi nr. 1, avându-l ca și comandant pe generalul Mihail Lascăr, căzut prizonier în bătălia de la Stalingrad, iar ca adjunct politic pe colonelul Valter Roman. Divizia nu a participat la nici o luptă, dar a jucat un rol activ în procesul de comunizare a României. În anul 1947, împreună cu Divizia Tudor Vladimirescu, a fost parțial motorizată fiind dotată cu tancuri.

Insigna - Restaurantul comunal 1949

26 -VII - 1979 I.C.S.A.P.

(Intreprinderea comercială de stat pentru alimentație publică)

Insigna de mai sus celebrează existența de 30 de ani a unui restaurant cu numele Comunal din rețea I.C.S.A.P. (Intreprinderea comercială de stat pentru alimentație publică), dar din păcate nu se specifică din ce localitate este acest restaurant. În regimul comunist la nivelul fiecărui județ și mare oraș al țării exista o “Întreprindere comercială de stat pentru alimentație publică” care a avea în subordine toate unitățile comerciale de alimentație publică (restaurante, baruri, cafenele, cofetăriii, magazine Alimentara, brutării, covrigării etc). Aces gen de întreprinderi erau direct subordonate organelor de partid teritoriale.

Insigna - Muzica pe gustul tău

Candy - Star foods

Candy este numele unei foste trupe feminine de muzică pop-dance din România. Trupa a fost în vogă în perioada anilor 2000 – 2005. Ea a fost înființată de Laurențiu Duță în componența Claudia Pavel, Giulia Anghelescu și Elena Vasilache (pseudonim Selena). În timp componența trupei a înregistrat modificări. Enumăr mai jos câteva dintre succesele muzicale ale trupei: Lasă-mă-n pace!, Sunt fata care-ți place, Heyla și Ești băiatul care-mi place.

Star Foods este o companie românească din industria alimentară care produce chipsuri și alte snacskuri sărate, cu sediul în orașul Popești-Leordeni, județul Ilfov, începând cu anul 1993. Star Foods Romania a fost achiziționată în anul 2004 de firma PepsiCo și este cel mai mare producător de chipsuri din România

Insigna - Minitehnicus

În regimul comunist Minitehnicus a fost un concurs pentru școlari legat de carturi și aparatură tehnică organizat prin revista pionierilor și școlarilor din România – “Cutezătorii”. Acest concurs a dus la apariția unei reviste cu caracter mai tehnic, denumită chiar Minitehnicus, puiul revistei Cutezătorii. Încă de pe atunci se vorbea despre poluare, exista o preocupare pentru informatică, automobilism, etc. Revista Minitehnicus beneficia de colaborarea cu nume cunoscute ale științei și culturii românești precum; poetul Petre Ghelmez, fizicianul Șerban Țițeica sau dramaturgul Radu F. Alexandru.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII