Epaminonda's Blog.....: EPE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea olandeză EPE, provincia

GELDERLAND, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale

ilustrate și o vedere generală. Deasupra am postat o acțiune

emisă de municipalitatea aceste localități.

Biserica

Restaurant

Hotel pensiune

Hotel

Castelul Cannenburch

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vedere generală

xxx

UN MADRIGAL DEDICAT MAMEI

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL ILFOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Otopeni - ciclism - locul III - 12 septembrie 1933

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs.

Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Otopeni este un oraș din județul Ilfov care mai include și satul Odăile. Localitatea se află în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, orașul Otopeni avea o populație de 13861 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel; ortodocși – 88,12% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 2000 localitatea a fost declarată oraș. În acest oraș din proximitatea capitalei se mai află: Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan” și Aeroportul Internațional “Henri Coandă.”

Premiul viteză - Afumați 1944

V. Stănescu - motociclism

Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. F.R.M. este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc. Raliurile de motociclism se organizează pe mai multe clase în funcție de capacitatea cilindrică a motorului (125, 250 sau 500 centimetri cubi). Ele se organizează pe diferite categorii de drumuri. Motociclismul este o disciplină sportivă ce atrage în mod special tinerii dar și foarte mulți spectatori pe marginile traseului de concurs.

Afumați este o comună din județul Ilfov formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Afumați este situată în Câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, la 15 km nord-est de București. Chiar dacă satul Afumați este atestat documentar pentru prima dată în anul 1510, urme descoperite pe teritoriul de astăzi al comunei duc la părerea că originile Afumațiului, ca așezare omenească, sunt mult mai vechi. În anul 1530 aici a avut loc o bătălie între turci și români ieșiți învingători sub conducerea lui Radu de la Afumați. În anul 1636 Șerban Cantacuzino a construit în Afumați o fabrică de postav, iar în 1785 alexandru Moruzzi a construit aici o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o mitropoliei ortodoxe a Munteniei. În 1950 Afumațiul a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov. La recensămîntul din anul 2011 localitatea număra 7919 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 85,26%, romi 4,88% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Afumați astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,44% și restul – nedeclarată sau altă religie. În satul Afumați se află ansamblul fostei curți a stolnicului Constantin Cantacuzino, construit la sfârșitul secolului al XVII-lea și transformat în secolul al XIX-lea, monument istoric de interes național, clasificat drept monument de arhitectură. El cuprinde biserica „Adormirea Maicii Domnului” (construită în 1691), conacul și zidul de incintă. Alte atracții turistice ale comunei sunt: Curtea lui Radu de la Afumați (pe malul stâng al râului Pasărea), Manufactura lui Șerban Cantacuzino (secolele al XII-lea – al XIII-lea), niște așezări din Epoca Bronzului și Monumentul eroilor din primul război mondial.

A.M.C.O. Otopeni 1987

(Aparate de măsură și control Otopeni)

Amco Otopeni este o companie specializată în cercetarea, proiectarea, fabricarea și comercializarea metalelor prețioase (site catalizatoare pentru industria chimică, filiere pentru fibra de sticlă, recuperarea și rafinarea metalelor prețioase din deșeuri sau produse uzate), aparate de măsură și control pentru măsurători în metale topite, măsurători de temperatură, presiune, nivel, debit, armături industriale și construcții metalice pentru utilizare industrială. Cel mai important acționar este Gheorghe Porumb, cu 30,8%, iar alte două persoane fizice au dețineri de 10,3%. Sediul companiei este situat în localitatea Otopeni, pe șoseaua București – Ploiești, kilometrul 13 și asigură (oferă, produce):

Sisteme steme de masurare in topituri metalice de otel, fonta, metale neferoase. Senzori, elemente componente ale sistemelor, instrumente.
Echipamente de protectie in caz de cutremur. Oprirea automata a gazelor naturale la cutremur mai mare de 5 grade Richter.
Echipamente de protectie la acumulari de gaze periculoase: gaz natural, gaz petrolier lichefiat-GPL, monoxide de carbon -CO, dioxid de carbon-CO2.
Automatizari industriale; echipamente
Recuperare si rafinare deseuri cu continut de metale pretioase platinice: platina-Pt, rodiu-Rh, paladiu-Pd si/sau aur-Au, argint-Ag.
Catalizatori si obiecte din metale pretioase.

Insigna - Medic

Campionatele europene de canotaj - Snagov 1965

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe,ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle).

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportivi stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

Societatea centrală agricolă

a proprietarilor și cultivatorilor din România

Concursul de arătură din județul Ilfov

Onoare muncii stăruitoare - 1895

Medalia de mai sus s-a bătută în anul 1895 la Monetăria națională din șoseaua Kiseleff, sediul vechi, după încetarea producției de monedă, la comanda Societății centrale agricole a proprietarilor și cultivatorilor din România cu ocazia Concursului de arătură din județul Ilfov. În câmpul central al medaliei este reprezentat un plug iar în partea inferioară o stea. Pe medalie se disting inscripțiile; “SOCIETATEA CENTRALĂ AGRICOLĂ A PROPRIETARILOR ȘI CULTIVATORILOR DIN” – circular pe două rânduri și “ROMÂNIA” – orizontal sub plug. Pe revers este aplicată aceiași coroană ca pe multe asemenea medalii constând în motive vegetale și animale iar în centrul inscripția pe patru rânduri: “ONOARE MUNCII STĂRUITOARE 1895”. Această inscripție este înconjurată de două cercuri concentrice între care este aplicată inscripția: “CONCURS DE ARĂTURĂ DIN JUDEȚUL ILFOV*”

Județul Ilfov (Sectorul agricol Ilfov înainte de anul 1997) este un județ din România, care înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo, deși orașul însuși nu face parte din teritoriul administrat de județ. Ca subunități administrative județul are 8 orașe - Voluntari, Pantelimon, Măgurele, Buftea, Bragadiru, Chitila, Otopeni, Popești-Leordeni și 32 de comune. Județul se întinde pe o suprafață de de 1583 kilometri pătrați și numără aproximativ 365000 de locuitori. Sus admiri harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Ilfov, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Ilfov, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.