Epaminonda's Blog.....: SANT'ELPIDIO A MARE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană SANT'ELPIDIO A MARE,

regiunea MARCHE, provincia FERMO, și câteva trimiteri poștale

ilustrate din vremuri diferite

Turnul Gerosolimitana

Monumentul eroilor

Centrul istoric

Poarta Romană

Biserica imperială Sfânta Cruce

Piața Umberto

Poarta Canale

Piața centrală (vedere aeriană)

Trimiteri poștale ilustrate

Arhitectură locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Gabriel Popescu

Gabriel Popescu este un fost cunoscut fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din anul 1998 și care a văzut lumina zilei la Craiova în data de 26 decembrie 1973. A jucat pe postul de mijlocaș ofensiv la următoarele cluburi (alăturat am scris numărul de meciuri jucate și numărul de goluri înscrise):

1992 – 1994 – Electroputere Craiova = 65 – 0
1994 – 1997 – Universitatea Craiova = 93 – 15
1997 – 1998 – Salamnca = 15 – 4
1998 – 1999 – Valencia = 25 – 1
1999 – 2000 – Numancia = 7 – 1
2000 – Dinamo București = 9 – 0
2000 – 2001 – Universitatea Craiova = 8 – 1
2001 – 2002 – F.C.Național = 47 – 5
2002 – 2004 - Suwon Samsung Bluewings = 59 – 12
2004 – 2005 – F.C. Național = 11 – 1
2005 – JEF United Chiba = 7 – 1

TOTAL = 346 meciuri jucate – 41 goluri înscrise
La echipa națională a jucat 14 meciuri și a înscris un gol.

Ziua națională a contabilului român - 21 septembrie 2006

C.E.C.C.A.R. - Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România

C.E.C.C.A.R. - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a luat fiinţă în anul 1992 şi a fost recunoscută ca asociaţie profesională autonomă de utilitate publică prin Ordonanţă de Guvern în anul 1994. CECCAR este singura organizaţie îndrituită să gestioneze profesia contabilă din Romînia. Dar, CECCAR nu este o asociaţie nouă, înfiinţată după revoluţie. Această instituție are în urmă o istorie îndelungată, înfiinţarea propriu-zisă datând din anul 1921. În anul 1916 capătă personalitate juridical „Corpul Absolventilor Şcolilor Superioare de Comert” din România. La 18 iunie 1921, Camera Deputaţilor a adoptat „Legea pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizaţi și Experţi Contabili din România”, iar la 1 iulie 1921, legea a fost votatã şi de Senatul României. La 13 iulie 1921, regele Ferdinand a aprobat legea, prin Decretul-regal nr. 3036, iar textul - contrasemnat de Grigore Trancu-Iaşi, în calitate de ministru al Muncii şi Ocrotirii Sociale, precum şi de Mihai Antonescu, în calitate de ministru al Justitiei - a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921. Dupã promulgarea legii, a fost elaborat „Regulamentul pentru aplicarea legii de organizare a Corpului”, publicat în Monitorul Oficial nr. 613 din 22 octombrie 1921. În ziua de 6 noiembrie 1921 a avut loc solemnitatea constituirii primului Consiliu Superior al Corpului, al cărui președinte de onoare era Grigore Trancu-Iași, iar președinte Niculae Butculescu. În anul 1924 începe constructia sediului Corpului, iar pe 6 decembrie 1925 are loc inaugurarea casei Corpului, în strada Teilor nr. 12, lângã spitalul Colţea. În 1926, Corpul Contabililor participã pentru prima datã la „Congresul Internaţional de Contabilitate” de la Bruxelles, precum si la „Congresul International al Experţilor Contabili” ţinut la Amsterdam. Tot în 1926, Corpului Contabililor din România s-a afiliat la „Asociaţia internaţionalã de contabilitate”, cu sediul la Bruxelles, în al cãrui comitet provizoriu de conducere a fost ales decanul Corpului - Nicolae Butculescu. În urma Hotãrârii Consiliului de Miniştri (condus de dr. Petru Groza) nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Naţionalã (sub presedintia lui C.I. Parhon) emite Decretul nr. 40 din 10 martie 1951 prin care se desfiinţeazã Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili. În ianuarie 1990, ia fiinţã „Asociaţia Generalã a Experţilor Tehnici şi Contabili din România”. În perioada urmãtoare s-a constituit un comitet de initiativã care a început demersurile pentru reînfiinţarea Corpului profesioniştilor contabili din România. La 10 iulie 1992 s-a acordat personalitate juridică Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Canada

Canada este un dominion britanic, monarhie constituțională, situat în nordul Americii de nord care și-a câștigat independența la data de 1 iulie 1867, față de Marea Britanie. Suprafața statului este 9984670 kilometri pătrați, locul 2 ca întindere după Rusia, populația numără aproximativ 32, 5 milioane de locuitori iar, capitala funcționează în orașul Ottawa. alte mari orașe canadiene sunt: Toronto, Montreal și Vancouver. Deviză națională unanim acceptată a statului canadian este: De la ocean la ocean. Țara este caracterizată de o gamă largă de regiuni meteorologice și geologice. Este puțin locuită, marea majoritate locuind la sud de paralela 55 grade, în zonele urbane. Țara este un tărâm commonwealth și este oficial bilingv (engleză și franceză) în jurisdicția federală. Este foarte bine clasată în măsurătorile internaționale ale transparenței guvernamentale, calității vieții, competitivității economice, inovației, educației și egalității de gen.Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial. După suprafața totală (inclusiv apele sale), Canada este a doua cea mai mare țară din lume, după Rusia. După suprafața terestră, Canada se situează pe locul al patrulea, datorită faptului că deține cea mai mare suprafață de lacuri cu apă dulce din lume.Canada este împărțită în 15 ecozone terestre și cinci ecozone marine. Aceste ecozone cuprind peste 80.000 de specii clasificate de faună și floră canadiene, cu un număr egal de specii care urmează să fie recunoscute oficial sau descoperite. Pădurea boreală din Canada este considerată a fi cea mai mare pădure intactă de pe Pământ, cu aproximativ 3.000.000 km² neafectată de drumuri, orașe sau industrie. De la sfârșitul ultimei perioade glaciare, Canada a fost compusă din opt regiuni forestiere distincte, cu 42 la sută din suprafața sa acoperită de păduri (aproximativ 8 la sută din terenul forestier al lumii).Canada este descrisă ca o "democrație deplină", având o tradiție de liberalism și o ideologie politică egalitară și moderată. Un accent pus pe justiția socială a fost un element distinctiv al culturii politice canadiene.Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie față de guvernul federal, în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta. Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de cîte un premier, selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Canada are o economie mixtă, foarte dezvoltată, fiind a noua cea mai mare economie din lume în 2023, cu un PIB nominal de aproximativ 2,221 trilioane dolari SUA.

Barcelona '92

În orașul spaniol Barcelona a avut loc a XXV-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară între 25 iulie și 9 august 1992. La această ediție a JO au participat 9956 sportivi din 169 de state ale lumii, în cadrul a 32 sporturi olimpice (în total 286 probe sportive). Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel:

Echipa unificată a statelor membre CSI (foste republici din compunerea URSS) – 112 medalii (45 de aur, 38 de argint și 29 de bronz)
SUA – 108 medalii (37 de aur, 34 argint și 37 de bronz)
Germania – 82 de medalii (33 de aur, 21 de argint și 28 de bronz)

România s-a clasat pe locul 14 cu 18 medalii (4 de aur, 6 de argint și 8 de bronz), având o echipă de 172 sportivi ce au concurat în 18 sporturi. Probele sportive de atletism la Jocurile Olimpice de vară din anul 1992 s-au desfășurat în perioada 31 iulie – 9 august 1992 în orașul spaniol Barcelona. Au fost 43 de probe sportive, în care au concurat 1725 de sportivi, din 156 de țări. Probele au avut loc pe Stadionul olimpic de Montjuic, inaugurat în anul 1929 și renovat în anul 1989. La aceste jocuri au participat 1104 bărbați și 622 femei. În cadrul jocurilor la probele individuale au fost 22 probe la masculin ți 17 la feminin, iar pe echipe au fost 2 probe la masculin și 2 la feminin. Clasamentul final pe medalii al probelor atletice se prezintă astfel:

locul I – SUA = 30 medalii (12 Au, 8 Ag și 10 Bz)
locul II – echipa unificată a fostelor state URSS = 21 medalii (7 Au, 11 Ag și 3 Bz)
locul III – Germania = 10 medalii (4 Au, 1 Ag și 5 Bz)
locul VI – Spania = 4 medalii (2 Au, 1 Ag și 1 Bz)
locul XXIV – România = 1 medalie (0 Aur, 1 Ag și 0 Bz)

Medalia de argint pentru România a revenit săritoarei în înălțime – Alina Astafei.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania,
Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Bio

În urma mai multor studii ale specialiștilor, s-a stabilit faptul că pentru ca un produs să fie „BIO”, trebuie să îndeplinească o listă lungă de condiții. În primul rând, produsul respectiv trebuie crescut sau fabricat într-un mediu sigur, natural, netratat cu insecticide sau alte produse chimice. Este posibil ca unii consumatori să nu realizeze exact ce se află în spatele etichetei ecologice . De exemplu, 38% dintre cumpărătorii americani au declarat că sunt atenți și caută să cumpere numai alimente care au atașată această etichetă. Termenul de „bio” are standarde stricte în spate – inclusiv reguli conform cărora pesticidele sintetice dăunătoare nu pot fi folosite – în timp ce termenul „fără pesticide” (a nu se confunda) este lipsit de sens și nereglementat.

Federația română de gimnastică (lb. engleză)

Federația Română de Gimnastică (FRG) este organismul național de conducere al gimnasticii românești, membră a Comitetului Olimpic Român (C.O.R.), afiliată Federației Internaționale de Gimnastică (F.I.G.) și Uniunii Europene de Gimnastică (U.E.G.). Conform documentelor, începuturile organizării activității de educație fizică și sport din țara România aparțin celei de-a două jumatăți a secolului aș XIX-lea. În anul 1866, la 8 iunie, s-a înființat Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare la Semn, primul for conducător al mișcării sportive din România. Un alt moment important către constituirea unui for cu responsabilități la scara întregii țări îl reprezintă fondarea, în 1879, a Institutului de Gimnastică medicală și Ortopedie din București.Federația Română de Gimnastică a fost fondată în anul 1906 la București, în timpul Congresului Societăților de Gimnastică. Federația Română de Gimnastică reglementează 7 discipline:

gimnastică artistică feminină – din 1906
gimnastică artistică masculină – din 1906
gimnastică aerobică – din 1995
gimnastică acrobatică – din 2020
gimnastică pentru toți – din 2020
trampoline – din 2020
· parkour – din 2021

Gimnastica este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice fiind inclusa si in programul Jocurilor Olimpice antice, atunci când concurentii se intreceau intr-o varietate de concursuri, care, cu greu, ar putea fi denumite “gimnastica”. Gimnastica olimpica a acelor timpuri s-a stins odata cu desfiintarea J.O., dar, pana atunci, timp de peste o mie de ani, regii care au guvernat in epoca au incurajat practicarea exercitiilor fizice. Din greaca antica la Internet, istoria gimnasticii este strâns legata si de evolutia Jocurilor Olimpice, de la cele Antice la cele Modern. Sportul, la modul general, prin urmare si gimnastica, a capatat forme in acceptiune moderna pe parcursul secolului al 19-lea, in ceea ce priveste gimnastica in prim-plan aflandu-se disputa dintre cele doua stiluri in conflict: sistemul suedez (in principal grup de exercitii libere) si sistemul german (cu ajutorul unui aparat). In Europa secolului al 19-lea au inceput sa apara Gimnazii destinate gimnasticii, in aer liber, care seamana cu locuri de joaca, locuri privite ca o aventura in cazul domnilor care doreau sa impresioneze doamnele, care, la randul lor, tot din acelasi motiv, care purtau semne ale « ascensiunilor » montane. Din punct de vedere al armatei, gimnastica a fost privita ca o posibilitate de exprimare a disciplinei, si nu este de mirare ca termeni militari inca mai exista, cum ar fi “defileaza pe…” si “salutul juriului”. Federatia Internationala de Gimnastica (FIG) a fost fondata in 1881, la Liège, in prezent existand 129 federatii afiliate. Gimnastica este unul dintre putinele sporturi prezente in Program inca de la prima editii ale Jocurilor Olimpice din epoca moderna,. incepând cu 1989, prin evolutiile baietilor, fetele intrand oficial in scena abia in 1952, la Helsinki, dar si pana atunci, la diferite editii au fost concursuri destinate gimnastelor. Primul concurs olimpic de gimnastica, Atena 1896, a reunit la start 18 gimnasti din patru – sase natiuni, la cateva aparate, programul (uneori concursul a avut loc in aer liber) suferiond permanente schimbari pana sa ajunga la forma cunoscuta azi. In 1822, la Medias, a fost creata o asociatie de gimnastica numita ‘TURNVEREIN’. Profesorul sas Stefan Ludwig Roth a introdus in cadrul ‘curriculum’-lui scolar programul de gimnastica al germanului Friedrich Ludwig Jahn. Figura controversata, Jahn a fost creatorul aparatelor de gimnastica. Incepand din anii 1860, programele de gimanstica din tara noastra s-au dezvoltat prin crearea de asociatii si societati de gimnastica, precum cele din Arad si Bistrita in 1869, si Brasov in 1861. O societate de arme, gimnastica si tir a fost creata in Bucuresti in 1866. O societate internationala de tir si gimnastica a fost creata si la Iasi in 1877. Societati de gimnastica au fost infiintate mai tarziu la Timisoara si Craiova in 1889 si respectiv, 1890. Altele au aparut intre 1891 si 1906 la Pitesti, Agnita, Targu-Jiu, Ploiesti, Galati si Campulung-Muscel. La data de 14 septembrie 1906 a avut loc un congres al societatilor de gimnastica care a dus la crearea Federatiei Romane de Gimnastica, prima institutie centrala ce va coordona si conduce peste 18 societati existente la aceea data in intraga tara. . Prima participare olimpica a avut loc in anul 1952 la Helsinki, echipa clasandu-se pe un modest loc IX. In anul 1957 FRG a organizat primul Campionat European de gimnastica feminina, in Bucuresti – sala Floreasca, unde gimnastele Sonia Iovan si Elena Leustean s-au clasat pe locurile II si III la individual compus, cucerind inca 3 medalii de argint si bronz la aparate. Prima afirmare olimpica a gimnasticii feminine s-a produs la olimpiada (J.O.) de la Melbourne 1956, unde echipa formata din Elena Leustean, Sonia Ioban, Emilia Vatasoiu-Lita, Ileana Sacalici, Uta Schland, Elena Dobrovolschi si Georgeta Hurmuzache a cucerit medalia de bronz; totodata, Elena Leustean se claseaza pe locul IV la individual compus si obtine o medalie de bronz la sol. Anul 1958 mentine echipa feminina pe locul III la Campionatele Mondiale (CM) de la Moscova, loc confirmat si la J.O. Roma 1960. Perioada 1964-1968 a fost marcata de un usor declin al gimnasticii feminine, echipa situandu-se pe locul VI la J.O. Tokyo 1964 si absentand la J.O. Mexic 1968. Ca urmare, intre masurile luate de federatie pentru redresare, a fost si aceea a infiintarii liceului de gimnastica de la Onesti (actualmente Liceul “Nadia Comaneci”). La C.M. 1970 de la Ljubljana si J.O. Munchen 1972 se remarca deja o crestere a echipei, aceasta clasandu-se pe locul V, respectiv VI si prezentand o noua garnitura de gimnaste din care se remarca Alina Goreac si Anca Grigoras. J.O. Montreal 1976 au insemnat un moment istoric, de referinta pentru gimnastica romaneasca. Rezultatele memorabile ale acestei competitii, dar mai ales aparitia Nadiei Comaneci au revolutionat gimnastica mondiala, ca dovada ca aceasta olimpiada a fost denumita semnificativ “Olimpiada Nadiei”.A urmat o perioada de dominare a Nadiei care isi inscrie in palmares – pana la retragerea din 1981 – participarea la inca o olimpiada – totalul medaliior “olimpice” fiind de 9 din care 5 de aur. De asemenea, ea detine performanta unica de cucerire a 3 editii consecutive a Campionatelor Europene ramanand astfel definitiv in posesia Cupei “Challenge”. La toate acestea se adauga o multitudine de medalii cucerite la C.M., C.E. si turnee internationale. Nadia a fost distinsa in anul 1984 cu Colanul Olimpic de Argint, de catre presedintele C.I.O. Juan Antonio Samaranch.

____________ooOoo__________

DOCUMENT ISTORIC