Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură din orașul francez PERPIGNAN, regiunea
OCCITANIA, departamentul PIRINEII ORIENTALI, câteva
trimiteri poștale din diverse perioade de timp , dar și
un jeton, o inisgnă, o medalie și o monedă locală.
Castelul și Turnul Rousillon
Castiletul - închisoare de stat
Muzeul de artă Hyacinthe Rigaud
Centrul cultural Palmarium
Piața Catalonia
Gara
Castiletul cu poarta Notre Dame
Colegiul
Palatul regilor din Majorca
Piața Saint Dominique
Fântâna Mermaids
Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul
Cinema Castilet
Podul Ceret
Piața Victoriei
Liceul Arago
Marele magazin al femeilor
Muzeul Casa Pairal (Castiletul)
Podul nou și Castiletul
Podul de peste râul Basse
Hotel Paris
Piata Notre Dame
Turnul Castelului Rousillon
Trimiteri poștale ilustrate
Medalie locală
Monedă locală
Jeton local
Insignă locală
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
UN AFORISM PROPRIU
UN CAREU DE DEFINIȚII
REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
____________xxx____________
CÂTEVA INSIGNE
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Insigna - Brigada specială de intervenție
"Vlad "Țepeș" a jandarmeriei
În urma evenimentelor cu
impact deosebit asupra ordinii publice din anul 1999, prin Hotărârea Guvernului nr. 77/1999, a luat
ființă BRIGADA SPECIALĂ DE
INTERVENȚIE A JANDARMERIEI prin transferul Brigăzii de
Asigurare a Ordinii si Liniștei Publice din subordinea Poliției Române în
subordinea Jandarmeriei. În anul 2001, prin Ordinul ministrului afacerilor interne, Brigăzii Speciale de
Intervenţie a Jandarmeriei i-a fost atribuită denumirea onorifică cu conotaţie
istorică „VLAD ŢEPEŞ”. În
anul 2002, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei fuzionează cu Brigada
11 Mobilă de Jandarmi sub denumirea de Brigada Specială de Intervenție ”Vlad Țepeș” a Jandarmeriei. În
anul 2005, prin lege organică, Brigada
Specială de Intervenție ”Vlad Țepeș” a Jandarmeriei devine
structura specializată, cu statut militar, a Ministerului Afacerilor Interne
cu competență teritorială generală și
atribuții în domeniul asigurării și restabilirii ordinii publice, combaterii
actelor de terorism și a criminalității, asigurarea protecției instituțiilor
fundamentale ale statului și neutralizării amenințărilor grave la adresa
acestora. În anul 2009, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila” a
fost reorganizat în cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei,
care a preluat și atribuțiile funcționale ale acestei structuri. Începând cu
anul 2011, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei este membră cu drepturi depline în
cadrul Grupului ATLAS, organizație care reunește structuri de
intervenție ale sectorului de law-enforcement din Uniunea Europeană, cu
atribuții legale în domeniul combaterii terorismului și competență teritorială
generală. Ca o recunoaștere a locului și rolului Brigăzii Speciale de
Intervenție a Jandarmeriei în cadrul structurilor de apărare a ordinii și
siguranței publice, prin Decretul
Președintele României, Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei
i-a fost acordat drapelul de luptă.
Adresa de corespondență a acestei instituții militarizate este:
București, sectorul 1, strada Jandarmeriei, nr. 9 – 11.
Principalele misiuni ale acestei unități sunt:
- interventia antiterorista la obiectivele aflate în responsabilitatea Jandarmeriei Române;
- participarea , împreuna cu alte institutii abilitate prin lege , la prevenirea si neutralizarea actelor teroriste pe teritoriul României;
- interventia pentru capturarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace ce pot pune în pericol siguranta persoanelor, bunurilor si valorilor;
- interventia pentru capturarea sau neutralizarea persoanelor care ataca sau pun în pericol transporturile speciale;
- participarea, la solicitarea magistratilor si împreuna cu acestia, la efectuarea unor acte procedurale;
- interventia împotriva persoanelor care tulbura grav ordinea publica prin acte de violenta;
- participarea la asigurarea protectiei transporturilor unor valori importante, arme, munitii, materiale explozive, stupefiante, substante toxice sau radioactive si a altor substante periculoase;
- asigurarea protectiei unor persoane, obiective;
- asigurarea ordinii publice în zona obiectivelor si locurilor unde se desfasoara activitati la care participa înalti demnitari români si straini;
- participa la descoperirea, capturarea sau neutralizarea inamicului desantat ori debarcat pe teritoriul tarii, în locurile de dispunere a unitatilor sau subunitatilor de jandarmi;
- executa în cooperare cu alte forte abilitate a unor actiuni pentru descoperirea, capturarea sau neutralizarea elementelor paramilitare care actioneaza pe teritoriul national;
București - Banca Națională a Greciei - 1998
Banca Națională
a Greciei
(în limba greacă - Τράπεζα της Ελλάδος)
a fost fondată în data de 14 mai 1928 la Atena și este condusă de guvernatorul
Yannis Stournaras, având în prezent rezerve de 3659
milioane dolari SUA. Banca este situată pe Strada Panepistimou, are peste 3000
de salariați și deține filiale în toată țara. Spre deosebire de majoritatea băncilor centrale
contemporane, Banca Greciei are în continuare acționari privați, iar acțiunile
sale sunt listate la Bursa de Valori din Atena. Obiectivul principal al Băncii
Greciei este de a asigura stabilitatea prețurilor în Grecia. De asemenea
această instituție supraveghează băncile private și acționează ca un trezorier
și agent fiscal pentru Guvernul Greciei. Conform unei legi din 2010 Banca
Greciei este de asemenea responsabilă de supravegherea companiilor de asigurări
private, care fuzionează în cadrul Comitetului de Supraveghere a Companiilor de
Asigurare. Până în ianuarie 2001 (când Grecia a adoptat moneda euro), banca era
responsabilă pentru fosta monedă națională, drahma. Întrucât Grecia nu
îndeplinea criteriile de aderare a fost exclusă de la participare odată cu
lansarea euro la 1 ianuarie 1999. Utilizarea bancnotelor și monedelor fizice de
drahmă a continuat până la 31 decembrie 2001, ca valori nominale ale euro.
Balcaniada de atletism - 11 - 14 septembrie 1937 București
Odată cu trecerea la comunism a unor state sud-est europene,
acestea au început să organizeze organizeze
periodic competiții în aproape toate disciplinele sportive, doar între ele, sub
genericul Balcaniada, sau Jocurile balcanice ori Cupa balcanică. Mai târziu au fost invitate la aceste competiții
și state necomuniste din zona balcanică. Această competiție sportivă zonală se
desfășoară și în zilele noastre. Balcani este
denumirea istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de Sud-Est.
Regiunea are aproximativ 550000 kilometri pătrați și o populație de circa
53 de milioane de oameni. În general se consideră că țările care fac parte din
Balcani sunt: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Muntenegru,
Macedonia, Serbia, Kosovo, Croația, Slovenia, România și Turcia. La unele
competiții sportive organizate de către această regiune sunt invitate și alte
state vecine precum, Republica Moldova, Ungaria sau Italia.
Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa
studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia
promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si
aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc
in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava
si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in
general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar
mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt
organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor
scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din
diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism,
alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor
Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism
(FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la
IAAF. Primele Campionate Nationale
ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza
doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul
teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul
Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii,
iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale
feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la
Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti
si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in
acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930,
la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie
oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a
Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA
organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile
Balcanice, iar
in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei,
nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952,
atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si
europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.
Insigna - Arcul de Triumf din București
Arcul de Triumf este un
monument reprezentativ al capitalei, situat pe Şoseau Kiselef, în sectorul 1,
la intersecția cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și
Alexandru Constantinescu. A fost construit în amintirea Marii Uniri, în anul
1922. Restaurarea monumentului a avut loc în perioada anilor 1935–1936, sub
conducerea arhitectului buzoian Petre Antonescu și încă odată în anul
2014. El
comemorează victoria României în primul
război mondial. Monumentul este de formă paralelipipedică, are o singură
deschidere, înălțmea de 27 de metri, pe o temelie cu dimensiunile de 25 x 11,5
metri. În anul 1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României
Mari, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile
arhitectului Petre Antonescu pentru
ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe șoseaua
Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcției a fost
turnat în beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată
încheiate serbările încoronării (în 16 octombrie 1922, când s-a organizat un
spectacol, evocând lupta poporului român pentru unitate statală, la festivități
participând reprezentanți din peste 20 de state europene, din Statele Unite ale
Americii și Japonia, fapt ce a semnificat o largă recunoaștere internațională a
noii realități naționale statale) – o degradare progresivă, cauzată de
intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la
începutul anilor 1930 un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris”
interbelic. De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat
sugestiv „O datorie imperioasă”, situația deplorabilă a Arcului de Triumf
revine în atenția opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului
construit în 1922, așa cum ceruseră unele personalități, ci înlocuirea
basoreliefurilor din stuc de pe
acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Rușchița. De data aceasta, autorul,
același Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce privește
finisajul exterior, cerând artiștilor pe care i-a cooptat la lucrări să se
încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiștii care au lucrat la
finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu,
Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în
perioada interbelică. Pe fațada sudică, sculptorii Mac Constantinescu și
Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a Victoriei. Amplasate identic pe
fațada de nord se găsesc alegoriile Bărbăție de Ion Jalea și Credință de Constantin Baraschi, precum și
alte două Victorii create de Cornel Medrea și Dimitrie
Onofrei. Pe corpul monumentului sunt aplicate şi unele înscrisuri interesante
pentru istoria naţională, precum și chipurile chipurile regelui Ferdinand si reginei Maria.Populația, și cu precădere numeroasele
asociații și societăți ale foștilor combatanți din primul război mondial, a
contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf,
răspunzând cu promptitudine subscripțiilor lansate în cursul anului 1935 de
Ministerul Apărării Naționale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost
consacrat integral definitivării monumentului, care a fost construit din granit
de Deva, în stil clasic, după modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. Arhitectul Victor G.Stănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic
și administrativ al lucrărilor, care au început în aprilie 1935 și au durat un
an și jumătate. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se
împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat
de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor guvernului României și a
numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.După venirea la putere
a comuniștilor în România,
Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor
două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării
României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia
din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică
monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria,
realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind
substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost
date jos, și au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează
chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele
originale, și inscripțiile de pe panourile laterale nefiind refăcute. Astăzi,
Arcul de Triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei
României. Cu toate acestea, fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu a declarat că
Primăria nu deține actul de proprietate pentru Arcul de Triumf. Arcul de Triumf
adăpostește un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii
speciale. Vizitatorii pot vedea patru expoziții: Marele Război al Reîntregirii
Neamului (fotografie și
film), Heraldica Marilor
Familii Boierești (efigii din
bronz, fotografii), Arcul de
Triumf în Imagini (fotografii,
machete), Marea Unire de la
1918 ( unde se găsesc și
coroanele și sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii) și pot urca pe terasa
superioară.Conform unei expertize tehnice, încă din 1980 erau înregistrate
grave degradări ale construcției care impuneau executarea unor lucrări de
reparații capitale. Degradările structurale se referă la macerarea unor zone de
zidărie, din cauza umezelii excesive provocate de infiltrațiile de apă și
favorizate de lipsa totală de ventilație, precum și la fisurarea rampelor de
scară și a unor zidării, consecințe ale cutremurelor din 1940 și 1977.În
perioada ianuarie 2014 - 28 noiembrie 2016 s-au executat lucrări de consolidare
și renovare a arcului de triumf. Cu
această ocazie, pe părțile laterale au fost refăcute cele două texte ale
proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în
războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922.
Târgul colecționarilor de numismatică și filatelie
25 martie 2025 - Ediția a 12-a NUMISMAG
In copilărie, obiectele exercitau asupra noastră o forţă de
atracţie impresionantă. Din acest motiv le strângeam cu grijă şi ne lăudam în
faţa prietenilor noştri cu micile noastre comori. Cei mai mulţi au început să
strângă obiecte încă din copilărie, influenţaţi de ce au în jur sau de ce văd
la persoanele apropiate. Când vine vorba de colecţionat, contează mai puţin
vârsta, profesia, veniturile sau sexul. Cel mai mult contează povestea din
spatele obiectelor. În spatele fiecarei colecţii, de cele mai multe, ori se
află un efort impresionant de selectare, arhivare, îngrijire şi depozitare.
Obiectele adunate înseamnă o perioadă lungă de muncă, de căutari prin tot felul
de locuri, iar ataşamentul faţă de ele este pe măsură. Din acest motiv, puţini
colecţionari ar putea să renunţe la obiectele strânse de-a lungul timpului. Pentru un colecţionar tânăr, o colecţie
poate înseamna “mici chestii la care ţine”. Nu este important numărul sau cât
de repede creşte colecţia, ci povestea fiecărui obiect. Pentru cei cu mai multă
experienţă, de cele mai multe ori, colecţia înseamnă mai mult decât un hobby,
înseamnă ceva în care au investit foarte mult timp, energie, venituri şi, aş
putea spune, chiar o parte din ei înşişi.O colecţie o faci, în primul rând, pentru
tine, dar, cu puţin noroc, poţi să-ţi măreşti veniturile sau să găseşti şi alţi
oameni dispuşi să-ţi ducă pasiunea mai departe. Obiectele adunate pot fi de
foarte multe tipuri, banale, cotidiene, rare sau cu o istorie impresionantă.
Indiferent dacă aduni magneţi de frigider, serveţele, timbre, pixuri, reviste,
pantofi, tot colecţionar te numeşti. Unii colecţionari pot fi moderaţi, strâng
diverse obiecte din plăcere, dar unii sunt dedicaţi total pasiunii lor. Aceştia
din urmă, pentru pasiunea lor, sunt dispuşi să-şi aloce tot timpul, banii şi să
sacrifice şi alte aspecte importante ale vieţii lor.De cele mai multe ori, când plecăm în vacanţă, ne gândim la cadourile pe
care să le aducem celor rămaşi acasă, dar căutăm şi obiecte care să rămână pe
post de amintiri. În vacanţe ne aducem aminte şi de colecţiile noastre de
suflet şi mai adăugăm câte un obiect. Unele persoanele strâng pietricile din
fiecare loc în care merg, astfel îşi iau o mică părticică din frumuseţea acelui
loc. Pentru o asemenea colecţie nu trebuie să investim bani, dar ea ne ajută să
păstrăm cât mai clar în minte fiecare colţişor pe unde am mers. Orice colecţie
spune o poveste, iar istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi
ani. Colecţiile au avut un puternic impact cultural asupra societăţii înca din
antichitate.Se spune că dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între
anii 305-30 Î.Hr, a deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga
lume, colecţie cunoscută sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta
colecţie impresionantă care aparţine de această dată perioadei renascentiste a
fost cea a familiei De Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia
secolelelor XV-XVI. Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat
să colecţioneze cât mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în
secolele care au urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile
deosebite care se găsesc astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de
fapt, donaţiile unor astfel de colecţionari. Colecţionarea este o activitate
care ajută atât la dezvoltarea intelectuală, deoarece presupune capacitate de
analiză şi arhivare, cât şi la dezvoltarea spirituală şi socială, colecţionarii
ajungând să cunoască persoane cu aceleaşi pasiuni. Fiecare dintre noi suntem
colecţionari, fie că ne dorim asta sau nu, toţi suntem ataşaţi emoţional de
părinţi, prieteni sau unele obiecte, iar împreună cu aceştia colecţionăm
amintiri. Pe cele triste şi dureroase încercăm să le înlăturăm din memorie, iar
pe cele frumoase încercăm să le păstrăm cât mai vii. Sutele de poze de pe
calculator care îţi încarcă hardul, mail-urile primite de la prietenii de
departe care îţi umplu inboxul, scrisorile pe care le primeai cu ceva timp în
urmă şi pe care acum le ţii într-o cutie sub pat, toate răscolesc amintiri şi
îţi reamintesc momente plăcute din viaţă. Iată unele caracteristici ale
colecţionarului de rând:
- Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
- Deşi foarte grijuliu, nu ratează nici un moment să se laude, sau să îşi expună ât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
- Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.
Cum se naşte pasiunea pentru a colecţiona anumite articole?
Poate să fie din pură întâmplare, sau colecţionarul poate să fie atras de ceva
conex unui domeniu de care deja este pasionat. La fel de des întâlnită este
situaţia în care “iei microbul” de la cineva din anturaj. Nobila ocupaţie de colecţionar este până la urmă o manie.
Sub egida Asociației bucureștene de
colecționari – Numismag, condusă de
Daniel Suzeanu, au loc periodic Târguri ale colecționarilor numismați și
filateliști, în principa, unde oamenii se cunosc, discută, fac schimburi, vând
sau cumpără astfel de produse.
Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, -
monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de
cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor,
materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre
diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se
ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca
obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și
studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri
citește mai jos!
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și
studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă
de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru
încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația
chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune
occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de către Marco
Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa
care a emis bancnote a fost Riksbank din
Stockholm, în anul 1658.
Filatelia poate
fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a
timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru
frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din
caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia.
Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată
de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Colecţionarea
mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby
european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de
domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali
sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour,
Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre
a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea
având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.Astăzi,
timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre
simbolurile noastre naţionale.
Set 2 insigne - C.S.M. București
Clubul Sportiv Municipal București, pe scurt CSM București sau CSMB, este o echipă
feminină de handbal care evoluează în Liga națională
și Liga Campionilor EHF, poreclită “Tigroaicele”. Fondat în 2007, clubul
avea să cunoască rapid succesul, prin câștigarea primului titlu național în
2015. În sezonul următor, echipa a debutat în Liga Campionilor EHF, competiție
pe care a și câștigat-o în premieră, în urma unei finale disputate împotriva
formației maghiare Gyor. CSMB deține în palmares mai multe trofee: titlul
național (6), Cupa (5) și Supercupa României (4). „Tigroaicele”
au în palmares trofeul Ligii Campionilor EHF (2016), dar și două medalii de
bronz (obținute în Final Four-ul din 2017 și
2018). Echipa de handbal este susținută financiar de Consiliul General al
Capitalei, însă are parteneriate întocmite și cu sponsori privați: Diangi Bak 2,
Electromontaj S.A., respectiv Engie. Printre sponsorii care contribuie cu sume
mai mici, produse sau servicii se numără: Borsec, Toyota, RIN Grand Hotel, Novatik,
Fratelli Grup, Fiat și Unibet. Începând cu aprilie 2014, CSM București are un
parteneriat cu marca germană de echipament sportiv Kempa. Echipa CSM București
nu are o sală proprie, prin urmare meciurile din Liga națională sunt găzduite
de Sala Rapid, iar cele din competițiile europene se desfășoară la Sala
Polivalentă sau la Sala Polivalentă Dinamo. Antrenamentele echipei
se desfășoară la Centrul Sportiv Appolo. Au fost numeroase proiecte de
realizare a unei săli proprii clubului dar nu s-a realizat nimic.
______________ooOoo____________DOCUMENT ISTORIC
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească
con_dorul@yahoo.com „
MOUSAIOS - 25.12.2025



























































%20-%20Copy.jpg)

























%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.png)

%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu