Epaminonda's Blog.....: PERPIGNAN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din orașul francez PERPIGNAN, regiunea

OCCITANIA, departamentul PIRINEII ORIENTALI, câteva

trimiteri poștale din diverse perioade de timp , dar și

un jeton, o inisgnă, o medalie și o monedă locală.

Castelul și Turnul Rousillon

Castiletul - închisoare de stat

Muzeul de artă Hyacinthe Rigaud

Centrul cultural Palmarium

Piața Catalonia

Gara

Castiletul cu poarta Notre Dame

Colegiul

Palatul regilor din Majorca

Piața Saint Dominique

Fântâna Mermaids

Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul

Cinema Castilet

Podul Ceret

Piața Victoriei

Liceul Arago

Marele magazin al femeilor

Muzeul Casa Pairal (Castiletul)

Podul nou și Castiletul

Podul de peste râul Basse

Hotel Paris

Piata Notre Dame

Turnul Castelului Rousillon

Trimiteri poștale ilustrate

Medalie locală

Monedă locală

Jeton local

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Insigna - Brigada specială de intervenție

"Vlad "Țepeș" a jandarmeriei

În urma evenimentelor cu impact deosebit asupra ordinii publice din anul 1999, prin Hotărârea Guvernului nr. 77/1999, a luat ființă BRIGADA SPECIALĂ DE INTERVENȚIE A JANDARMERIEI prin transferul Brigăzii de Asigurare a Ordinii si Liniștei Publice din subordinea Poliției Române în subordinea Jandarmeriei. În anul 2001, prin Ordinul ministrului afacerilor interne, Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei i-a fost atribuită denumirea onorifică cu conotaţie istorică „VLAD ŢEPEŞ”. În anul 2002, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei fuzionează cu Brigada 11 Mobilă de Jandarmi sub denumirea de Brigada Specială de Intervenție ”Vlad Țepeș” a Jandarmeriei. În anul 2005, prin lege organică, Brigada Specială de Intervenție ”Vlad Țepeș” a Jandarmeriei devine structura specializată, cu statut militar, a Ministerului Afacerilor Interne cu competență teritorială generală și atribuții în domeniul asigurării și restabilirii ordinii publice, combaterii actelor de terorism și a criminalității, asigurarea protecției instituțiilor fundamentale ale statului și neutralizării amenințărilor grave la adresa acestora. În anul 2009, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila” a fost reorganizat în cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei, care a preluat și atribuțiile funcționale ale acestei structuri. Începând cu anul 2011, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei este membră cu drepturi depline în cadrul Grupului ATLAS, organizație care reunește structuri de intervenție ale sectorului de law-enforcement din Uniunea Europeană, cu atribuții legale în domeniul combaterii terorismului și competență teritorială generală. Ca o recunoaștere a locului și rolului Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei în cadrul structurilor de apărare a ordinii și siguranței publice, prin Decretul Președintele României, Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei i-a fost acordat drapelul de luptă. Adresa de corespondență a acestei instituții militarizate este: București, sectorul 1, strada Jandarmeriei, nr. 9 – 11.

Principalele misiuni ale acestei unități sunt:

interventia antiterorista la obiectivele aflate în responsabilitatea Jandarmeriei Române;
participarea , împreuna cu alte institutii abilitate prin lege , la prevenirea si neutralizarea actelor teroriste pe teritoriul României;
interventia pentru capturarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace ce pot pune în pericol siguranta persoanelor, bunurilor si valorilor;
interventia pentru capturarea sau neutralizarea persoanelor care ataca sau pun în pericol transporturile speciale;
participarea, la solicitarea magistratilor si împreuna cu acestia, la efectuarea unor acte procedurale;
interventia împotriva persoanelor care tulbura grav ordinea publica prin acte de violenta;
participarea la asigurarea protectiei transporturilor unor valori importante, arme, munitii, materiale explozive, stupefiante, substante toxice sau radioactive si a altor substante periculoase;
asigurarea protectiei unor persoane, obiective;
asigurarea ordinii publice în zona obiectivelor si locurilor unde se desfasoara activitati la care participa înalti demnitari români si straini;
participa la descoperirea, capturarea sau neutralizarea inamicului desantat ori debarcat pe teritoriul tarii, în locurile de dispunere a unitatilor sau subunitatilor de jandarmi;
executa în cooperare cu alte forte abilitate a unor actiuni pentru descoperirea, capturarea sau neutralizarea elementelor paramilitare care actioneaza pe teritoriul national;

București - Banca Națională a Greciei - 1998

Banca Națională a Greciei (în limba greacă - Τράπεζα της Ελλάδος) a fost fondată în data de 14 mai 1928 la Atena și este condusă de guvernatorul Yannis Stournaras, având în prezent rezerve de 3659 milioane dolari SUA. Banca este situată pe Strada Panepistimou, are peste 3000 de salariați și deține filiale în toată țara. Spre deosebire de majoritatea băncilor centrale contemporane, Banca Greciei are în continuare acționari privați, iar acțiunile sale sunt listate la Bursa de Valori din Atena. Obiectivul principal al Băncii Greciei este de a asigura stabilitatea prețurilor în Grecia. De asemenea această instituție supraveghează băncile private și acționează ca un trezorier și agent fiscal pentru Guvernul Greciei. Conform unei legi din 2010 Banca Greciei este de asemenea responsabilă de supravegherea companiilor de asigurări private, care fuzionează în cadrul Comitetului de Supraveghere a Companiilor de Asigurare. Până în ianuarie 2001 (când Grecia a adoptat moneda euro), banca era responsabilă pentru fosta monedă națională, drahma. Întrucât Grecia nu îndeplinea criteriile de aderare a fost exclusă de la participare odată cu lansarea euro la 1 ianuarie 1999. Utilizarea bancnotelor și monedelor fizice de drahmă a continuat până la 31 decembrie 2001, ca valori nominale ale euro.

Balcaniada de atletism - 11 - 14 septembrie 1937 București

Odată cu trecerea la comunism a unor state sud-est europene, acestea au început să organizeze organizeze periodic competiții în aproape toate disciplinele sportive, doar între ele, sub genericul Balcaniada, sau Jocurile balcanice ori Cupa balcanică. Mai târziu au fost invitate la aceste competiții și state necomuniste din zona balcanică. Această competiție sportivă zonală se desfășoară și în zilele noastre. Balcani este denumirea istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de Sud-Est. Regiunea are aproximativ 550000 kilometri pătrați și o populație de circa 53 de milioane de oameni. În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, Kosovo, Croația, Slovenia, România și Turcia. La unele competiții sportive organizate de către această regiune sunt invitate și alte state vecine precum, Republica Moldova, Ungaria sau Italia.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile

Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Insigna - Arcul de Triumf din București

Arcul de Triumf este un monument reprezentativ al capitalei, situat pe Şoseau Kiselef, în sectorul 1, la intersecția cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu. A fost construit în amintirea Marii Uniri, în anul 1922. Restaurarea monumentului a avut loc în perioada anilor 1935–1936, sub conducerea arhitectului buzoian Petre Antonescu și încă odată în anul 2014. El comemorează victoria României în primul război mondial. Monumentul este de formă paralelipipedică, are o singură deschidere, înălțmea de 27 de metri, pe o temelie cu dimensiunile de 25 x 11,5 metri. În anul 1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe șoseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt însă, doar scheletul construcției a fost turnat în beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată încheiate serbările încoronării (în 16 octombrie 1922, când s-a organizat un spectacol, evocând lupta poporului român pentru unitate statală, la festivități participând reprezentanți din peste 20 de state europene, din Statele Unite ale Americii și Japonia, fapt ce a semnificat o largă recunoaștere internațională a noii realități naționale statale) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungând la începutul anilor 1930 un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris” interbelic. De-abia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv „O datorie imperioasă”, situația deplorabilă a Arcului de Triumf revine în atenția opiniei publice, decizându-se nu demolarea monumentului construit în 1922, așa cum ceruseră unele personalități, ci înlocuirea basoreliefurilor din stuc de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Rușchița. De data aceasta, autorul, același Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce privește finisajul exterior, cerând artiștilor pe care i-a cooptat la lucrări să se încadreze în această nouă manieră de lucru. Printre artiștii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în perioada interbelică. Pe fațada sudică, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a Victoriei. Amplasate identic pe fațada de nord se găsesc alegoriile Bărbăție de Ion Jalea și Credință de Constantin Baraschi, precum și alte două Victorii create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei. Pe corpul monumentului sunt aplicate şi unele înscrisuri interesante pentru istoria naţională, precum și chipurile chipurile regelui Ferdinand si reginei Maria.Populația, și cu precădere numeroasele asociații și societăți ale foștilor combatanți din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzând cu promptitudine subscripțiilor lansate în cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Naționale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, care a fost construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. Arhitectul Victor G.Stănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor, care au început în aprilie 1935 și au durat un an și jumătate. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor guvernului României și a numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost date jos, și au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, și inscripțiile de pe panourile laterale nefiind refăcute. Astăzi, Arcul de Triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei României. Cu toate acestea, fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu a declarat că Primăria nu deține actul de proprietate pentru Arcul de Triumf. Arcul de Triumf adăpostește un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale. Vizitatorii pot vedea patru expoziții: Marele Război al Reîntregirii Neamului (fotografie și film), Heraldica Marilor Familii Boierești (efigii din bronz, fotografii), Arcul de Triumf în Imagini (fotografii, machete), Marea Unire de la 1918 ( unde se găsesc și coroanele și sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii) și pot urca pe terasa superioară.Conform unei expertize tehnice, încă din 1980 erau înregistrate grave degradări ale construcției care impuneau executarea unor lucrări de reparații capitale. Degradările structurale se referă la macerarea unor zone de zidărie, din cauza umezelii excesive provocate de infiltrațiile de apă și favorizate de lipsa totală de ventilație, precum și la fisurarea rampelor de scară și a unor zidării, consecințe ale cutremurelor din 1940 și 1977.În perioada ianuarie 2014 - 28 noiembrie 2016 s-au executat lucrări de consolidare și renovare a arcului de triumf. Cu această ocazie, pe părțile laterale au fost refăcute cele două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922.

Târgul colecționarilor de numismatică și filatelie

25 martie 2025 - Ediția a 12-a NUMISMAG

In copilărie, obiectele exercitau asupra noastră o forţă de atracţie impresionantă. Din acest motiv le strângeam cu grijă şi ne lăudam în faţa prietenilor noştri cu micile noastre comori. Cei mai mulţi au început să strângă obiecte încă din copilărie, influenţaţi de ce au în jur sau de ce văd la persoanele apropiate. Când vine vorba de colecţionat, contează mai puţin vârsta, profesia, veniturile sau sexul. Cel mai mult contează povestea din spatele obiectelor. În spatele fiecarei colecţii, de cele mai multe, ori se află un efort impresionant de selectare, arhivare, îngrijire şi depozitare. Obiectele adunate înseamnă o perioadă lungă de muncă, de căutari prin tot felul de locuri, iar ataşamentul faţă de ele este pe măsură. Din acest motiv, puţini colecţionari ar putea să renunţe la obiectele strânse de-a lungul timpului. Pentru un colecţionar tânăr, o colecţie poate înseamna “mici chestii la care ţine”. Nu este important numărul sau cât de repede creşte colecţia, ci povestea fiecărui obiect. Pentru cei cu mai multă experienţă, de cele mai multe ori, colecţia înseamnă mai mult decât un hobby, înseamnă ceva în care au investit foarte mult timp, energie, venituri şi, aş putea spune, chiar o parte din ei înşişi.O colecţie o faci, în primul rând, pentru tine, dar, cu puţin noroc, poţi să-ţi măreşti veniturile sau să găseşti şi alţi oameni dispuşi să-ţi ducă pasiunea mai departe. Obiectele adunate pot fi de foarte multe tipuri, banale, cotidiene, rare sau cu o istorie impresionantă. Indiferent dacă aduni magneţi de frigider, serveţele, timbre, pixuri, reviste, pantofi, tot colecţionar te numeşti. Unii colecţionari pot fi moderaţi, strâng diverse obiecte din plăcere, dar unii sunt dedicaţi total pasiunii lor. Aceştia din urmă, pentru pasiunea lor, sunt dispuşi să-şi aloce tot timpul, banii şi să sacrifice şi alte aspecte importante ale vieţii lor.De cele mai multe ori, când plecăm în vacanţă, ne gândim la cadourile pe care să le aducem celor rămaşi acasă, dar căutăm şi obiecte care să rămână pe post de amintiri. În vacanţe ne aducem aminte şi de colecţiile noastre de suflet şi mai adăugăm câte un obiect. Unele persoanele strâng pietricile din fiecare loc în care merg, astfel îşi iau o mică părticică din frumuseţea acelui loc. Pentru o asemenea colecţie nu trebuie să investim bani, dar ea ne ajută să păstrăm cât mai clar în minte fiecare colţişor pe unde am mers. Orice colecţie spune o poveste, iar istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi ani. Colecţiile au avut un puternic impact cultural asupra societăţii înca din antichitate.Se spune că dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între anii 305-30 Î.Hr, a deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga lume, colecţie cunoscută sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta colecţie impresionantă care aparţine de această dată perioadei renascentiste a fost cea a familiei De Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia secolelelor XV-XVI. Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat să colecţioneze cât mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în secolele care au urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile deosebite care se găsesc astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de fapt, donaţiile unor astfel de colecţionari. Colecţionarea este o activitate care ajută atât la dezvoltarea intelectuală, deoarece presupune capacitate de analiză şi arhivare, cât şi la dezvoltarea spirituală şi socială, colecţionarii ajungând să cunoască persoane cu aceleaşi pasiuni. Fiecare dintre noi suntem colecţionari, fie că ne dorim asta sau nu, toţi suntem ataşaţi emoţional de părinţi, prieteni sau unele obiecte, iar împreună cu aceştia colecţionăm amintiri. Pe cele triste şi dureroase încercăm să le înlăturăm din memorie, iar pe cele frumoase încercăm să le păstrăm cât mai vii. Sutele de poze de pe calculator care îţi încarcă hardul, mail-urile primite de la prietenii de departe care îţi umplu inboxul, scrisorile pe care le primeai cu ceva timp în urmă şi pe care acum le ţii într-o cutie sub pat, toate răscolesc amintiri şi îţi reamintesc momente plăcute din viaţă. Iată unele caracteristici ale colecţionarului de rând:

Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
Deşi foarte grijuliu, nu ratează nici un moment să se laude, sau să îşi expună ât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.

Cum se naşte pasiunea pentru a colecţiona anumite articole? Poate să fie din pură întâmplare, sau colecţionarul poate să fie atras de ceva conex unui domeniu de care deja este pasionat. La fel de des întâlnită este situaţia în care “iei microbul” de la cineva din anturaj. Nobila ocupaţie de colecţionar este până la urmă o manie.

Sub egida Asociației bucureștene de colecționari – Numismag, condusă de Daniel Suzeanu, au loc periodic Târguri ale colecționarilor numismați și filateliști, în principa, unde oamenii se cunosc, discută, fac schimburi, vând sau cumpără astfel de produse.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Set 2 insigne - C.S.M. București

Clubul Sportiv Municipal București, pe scurt CSM București sau CSMB, este o echipă feminină de handbal care evoluează în Liga națională și Liga Campionilor EHF, poreclită “Tigroaicele”. Fondat în 2007, clubul avea să cunoască rapid succesul, prin câștigarea primului titlu național în 2015. În sezonul următor, echipa a debutat în Liga Campionilor EHF, competiție pe care a și câștigat-o în premieră, în urma unei finale disputate împotriva formației maghiare Gyor. CSMB deține în palmares mai multe trofee: titlul național (6), Cupa (5) și Supercupa României (4). „Tigroaicele” au în palmares trofeul Ligii Campionilor EHF (2016), dar și două medalii de bronz (obținute în Final Four-ul din 2017 și 2018). Echipa de handbal este susținută financiar de Consiliul General al Capitalei, însă are parteneriate întocmite și cu sponsori privați: Diangi Bak 2, Electromontaj S.A., respectiv Engie. Printre sponsorii care contribuie cu sume mai mici, produse sau servicii se numără: Borsec, Toyota, RIN Grand Hotel, Novatik, Fratelli Grup, Fiat și Unibet. Începând cu aprilie 2014, CSM București are un parteneriat cu marca germană de echipament sportiv Kempa. Echipa CSM București nu are o sală proprie, prin urmare meciurile din Liga națională sunt găzduite de Sala Rapid, iar cele din competițiile europene se desfășoară la Sala Polivalentă sau la Sala Polivalentă Dinamo. Antrenamentele echipei se desfășoară la Centrul Sportiv Appolo. Au fost numeroase proiecte de realizare a unei săli proprii clubului dar nu s-a realizat nimic.

______________ooOoo____________

DOCUMENT ISTORIC