Epaminonda's Blog.....: DINANT

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană DINANT, regiunea

VALONIA, provincia NAIMUR și câteva trimiteri poștale

ilustrate din vremuri diferite, precum și un jeton, o medalie,

o insignă și o monedă locale.

Castelul Walzin

Casa Arret

Castelul Freyr

Castelul Veves

Piața mare

Monumentul eroilor din primul război mondial

Hotelul familiilor

Strada Enfer

Piața Sfântu Nicolae

Podul de la intrarea în oraș

Gara

Monumentul Saxofon

Catedrala Notre Dame

Braseria

Debarcaderul

Citadela

Interior citadelă

Intrarea în Cimitirul citadelei

Piața Patenier și Abatorul

Spitalul

Podul și Poșta

Cartierul Sfântul Medard

Cartierul Sfântul Nicolae

Școala medie de stat pentru fete

Stânca Bayard

Râul Meuse

Statuia lui J. Parenier

Hotelul Gării

Piața Albeau

Primăria și Poșta - ruine de război

Trimiteri poștale ilustrate

Vedere generală

Insignă locală

Medalie locală

Monedă locală

Jeton local

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Asociația transilvană de turism Carpatina - 50 ani

Turismul montan din Romania este una dintre cele mai populare forme de turism din tara noastra, oferind oportunitati unice de a explora peisajele impresionante ale muntilor si a te bucura de aerul curat si nepoluat. Romania are o varietate de munti, de la Muntii Carpati, cei mai inalti din tara, pana la Muntii Apuseni si Muntii Banatului. Muntii Carpati sunt cea mai importanta zona montana din Romania, cu o varietate de trasee montane si varfuri inalte, cum ar fi Varful Moldoveanu (2.544 m), cea mai inalta varf din Romania, si Varful Negoiu (2.535 m), cel de-al doilea varf ca inaltime din tara. Zona montana ofera oportunitati excelente pentru iubitorii de munte, cum ar fi drumetii, alpinism, schi si snowboard, dar si pentru cei care prefera plimbarile mai linistite, pot gasi trasee usoare sau pot face plimbari cu sania. In Muntii Apuseni, puteti explora peisajele pitoresti ale pesterilor si cheilor, dar si poteci montane care va vor duce la varfuri impresionante, cum ar fi Varful Pietrosu (1.848 m) sau Varful Gaina (1.859 m). In acesti munti puteti gasi, de asemenea, izvoare termale si lacuri montane, oferind posibilitatea de a va bucura de un sejur relaxant si de a va incarca bateriile. Muntii Banatului sunt o alta zona montana populara in Romania, oferind oportunitati pentru drumetii, schi si snowboard, dar si pentru iubitorii de aventura, care pot incerca tiroliene sau zbor cu parapanta. In aceasta zona puteti gasi, de asemenea, diverse statiuni montane, cum ar fi Baile Herculane si Varset, unde puteti beneficia de facilitati de calitate pentru un sejur confortabil si relaxant. Turismul montan din Romania ofera, de asemenea, oportunitati de a descoperi si a experimenta cultura si traditiile locale. Puteti vizita satele montane si puteti intalni oameni amabili si primitori, care va vor impartasi povestile si obiceiurile lor. De asemenea, puteti degusta preparate traditionale, cum ar fi micii si sarmalele, si puteti savura bauturile specifice zonei, cum ar fi tuica si palinca. In concluzie, turismul montan din Romania ofera oportunitati unice pentru a te bucura de peisajele impresionante ale muntilor si de a te relaxa. Alpinismul și drumețiile în natură, ca mișcare turistică, au început să se dezvolte abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În lume prima organizație de turism, Alpine Club, a fost înființată la Londra în 1857, urmată în 1862 de Österreichischer Alpenverein, apoi în 1863 de Schweizer Alpen-Club și Club Alpino Italiano. A fost nevoie de 10 ani pentru ca mișcarea să cucerească și Ungaria: la 10 august 1873 s-a înființat la Ótátrafüred asociația Magyarországi Kárpát Egyesület (MKE). În Ungaria dreptul public al asociațiilor era în curs de conturare în această perioadă, ca urmare putem vorbi despre înregistrarea asociațiilor doar începând cu 29 aprilie 1873. La 23 ianuarie 1881, în Transilvania a luat ființă asociația turistică săsească, Siebenbürgischer Karpatenverein (SKV). Asociația Carpatină Ardeleană (Erdélyi Kárpát-Egyesület – EKE) a fost înființată în 1891 la propunerea Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület – EMKE (Asociația de Cultură Publică Maghiară Transilvăneană), la Cluj. Ședința de înființare a asociației a avut loc la 11 ianuarie în sala mare a primăriei clujene, dar aceasta a început să funcționeze conform statului doar începând cu data de 12 mai 1891 – ca urmare această zi poate fi considerată drept zi de naștere a EKE. Pe urmele strămoșilor noștri stârnim praful drumurilor și potecilor de mai bine de 130 de ani, sunetul bocancilor noștri răsună sub pereții de stâncă care susțin cerul și în același timp promovăm importanța drumețiilor în natură, a cunoașterii locurilor natale și a protecției mediului, căci acestea sunt principii și scopuri de viață care nu se schimbă. De asemenea, există și unele reguli organizatorice care rămân neschimbate. Potrivit istoricilor, una dintre cele mai înțelepte decizii ale conducerii centrale a asociației EKE a fost organizarea pe județe. În acest fel, s-a putut acoperi întregul teritoriu al Transilvaniei și cu toate că existau și alte organizații turistice maghiare, EKE a reușit să formeze departamente în capitala Ungariei, apoi la Viena, având departamente și în Bratislava, Devin și în alte locuri mai îndepărtate. EKE a devenit un etalon turistic. Formarea asociației a însemnat un salt calitativ în dezvoltarea turismului. Acest nivel s-a datorat în primul rând primului președinte al asociației, contele Bálint Bethlen, și primului vicepreședinte, membru de onoare, József Sándor de Páké – în special pentru că ei au pus accentul pe profesionalism în toate aspectele. Înființarea asociației a fost precedată de lungi și fructuoase călătorii de studiu în străinătate, au recunoscut efectul coeziv și de formare a comunității al plimbărilor în natură practicate în formă organizată, au început un jurnal de asociație, au extins funcționarea EKE la stațiuni balneare, au început construirea de adăposturi și cabane, au înființat un muzeu și au organizat evenimente care au mobilizat un mare număr de persoane. Au început să se cristalizeze principiile și formele turismului în natură și lucrul cel mai important, pregătirea de ghizi turistici voluntari. După înființare, EKE a numărat 34 de filiale cu peste șase mii de membri. Asociația și-a sărbătorit a cincea aniversare în anul Mileniului. Cu această ocazie a avut loc primul bal cu specific folcloric, cu prilejul căruia toate sălile vechiului Teatru Național din Cluj s-au umplut cu crema societății transilvănene. Între anii 1892 și 1948 asociația a publicat revista Erdély (Transilvania). La 12 octombrie 1902 a fost deschis Kárpát-Múzeum (Muzeul Carpaților), creat la inițiativa societății. Colecția sa cuprindea, printre altele, o fonotecă de muzică folclorică și o bibliotecă de cărți și hărți turistice de specialitate. Muzeul a fost organizat în casa natală a regelui Matei Corvin (clădirea fusese donată asociației EKE de către oraș în 1891), inaugurarea sa a avut loc imediat după inaugurarea grupului statuar Mathias Rex și a noii clădiri a Universității Ferenc József. La inaugurare a participat arhiducele Iosif al Austriei, patronul asociației EKE, care în anul 1897 deschisese rândurile membrilor fondatori cu o donație de 1200 de coroane. Festivitățile au început cu sfințirea drapelului Elisabeta, denumit drapelul EKE, patroana evenimentului fiind prințesa Augusta, reprezentată de văduva baronului Wesselényi István. Lista membrilor renumiți ai Societății Carpatine Ardelene este foarte lungă, printre cei mai importanți înaintași îi putem aminti pe următorii: dr. Jenő Cholnoky, Gyula Merza, dr. Ernő Balogh, Gyula Czárán, dr. Sándor Ferenczi, Endre Orosz, dr. Antal Herrmann, dr. Vilmos Hankó, dr. Gyula Szádeczky-Kardoss, dr. Lajos Szádeczky-Kardoss, dr. Béla Vikár, dr. Márton Roska, Dezső Radnóti, János Csató, Győző Gyárfás, dr. Vilmos Hankó, dr. Herrmann Antal, Réthy Dezső, dr. Ruzitska Béla, dr. Urmánczy Nándor, Gábor Téglás, Oktáv Hangay, dr. Géza Czirbusz, János Xántus, dr. Béla Páter, dr. Ernő Balogh, Károly Lehmann, Gyula Nyárády Erasmus, Attila Szabó T., dr. Sándor Tavaszy, Géza Vámszer. După cel de-al doilea război mondial asociația a funcționat sub denumirea de Erdélyi Népi Kárpát-Egyesület – ENKE (Societatea Populară Carpatină Ardeleană), iar după naționalizare a fost alipită Oficiului Național de Turism. La momentul naționalizării, SCA deținea 18 cabane, cele mai populare fiind cabana Bors Mihály de la Cheile Turzii, cabana Uz Bence din Harghita-Băi și hotelul turistic din Valea Vinului.

Burebista

Începutul stăpânirii regelui Burebista (ortografiat şi Buerebista) se situează în anul 70 Î.E.N.. Istoricul Strabon a scris „Buerebista, getul, luând conducerea poporului său, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfârşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încît, în câţiva ani, a întemeiat o mare stăpînire şi a supus geţilor aproape pe toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia pînă în Macedonia şi în Iliria, iar pe celţii cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe boii care ascultau de regele Critasiros precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa pământului”. Burebista a fost considerat de contemporanii săi „cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”. El a stăpînit „toate ţinuturile de dincolo şi de dincoace de Dunăre”, după cum ne informează o inscripţie în greceşte găsită în oraşul Dionysopolis (azi Balcic, în Bulgaria). În timpul domniei sale statul dac a ajuns în culmea puterii, fiind temut chiar şi de romani. Burebista a purtat numeroase războaie, toate victorioase. Statul său s-a întins de la Marea Neagră şi râul Bug până în Boemia de azi şi de la munţii Haemus - Balcani până în Carpaţii Păduroşi. În anul 44 Î.E.N. Burebista a fost asasinat iar statul a fost împărţit conspiratori. Există părerea că unul dintre aceştia a fost Koson care ar fi bătut celebrele monede de aur care au preluat numele său.

Austria

Austria este un stat aflat în centrul Europei, cu capitala la Viena, care și-a declarat independența în anul 1919 și care are statut de republică federală. Suprafața statului este de 83371 kilometri pătrați și numără aproximativ 8,2 milioane de locuitori. Astăzi statul folosește moneda europeană EURO cu submultiplul- centul, cea veche fiind șilingul sub submultiplul – grosul. Administrativ statul este compus din 9 landuri, ținuturi și comune. Este un stat predominant muntos unde 44% din suprafață este acoperită de păduri. Aici se practică pe scară largă sporturile de iarna. Austria se află pe locul 12 în lume după PIB pe cap de locuitor având o economie de piață socială bine dezvoltată și un standard de viață ridicat.

1971 - 1996 (aviație militară)

Aviația militară, denumire oficială – Forțele militare aeriene române, este folosirea aeronavelor militare și a altor mașini zburătoare în scopul conducerii sau al activării războiului aerian, inclusiv capacitatea națională de transport aerian (marfă aeriană) să asigure furnizarea logistică forțelor staționate într-un teatru al acțiunilor militare sau de-a lungul unui front. Forța aeriană include mijloacele naționale de desfășurare a unui astfel de război, inclusiv intersecția transportului și a ambarcațiunilor de război. Avioanele militare includ bombardiere, avioane de vânătoare, avioane de transport militar, avioane de antrenament și avioane de recunoaștere. Forțele aeriene militare sunt organizate în unități și mari unități navigante și de deservire și execută misiuni în cooperare cu celelalte arme sau independent. Făcând un arc peste timp, cu prilejul celebrării a 110 ani de Aeronautică Militară Română, la data de 1 aprilie 2023, Statul Major al Forţelor Aeriene a fost mandatat să preia tradiţiile culturale şi militare ale Serviciului de Aeronautică Militară”. Familiarizați cu ceea sunt acum forțele aeriene, putem fi tentați să privim înființarea în 1913 a Serviciului de Aeronautică Militară ca pe o evoluție normală a lucrurilor, dar contextul istoric de atunci caracterizat de confruntări armate în Balcani – perioada celor două războaie balcanice și a creșterii tensiunilor între marile puteri – nu era unul care să favorizeze inovații în instituțiile militare. Cu toate acestea, conducerea Ministerului de Război, motivată și de primele aeronave cu motor construite de Aurel Vlaicu, a decis să creeze o structură dedicată care să pregătească și conducă întrebuințarea aparatelor din aer în operațiile militare. De altfel, prima comandă pentru un avion cu destinație militară a venit pe 5 noiembrie 1909, când prin Ordinul nr. 7925 se cerea Arsenalului de Construcții al Armatei din București să construiască un avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. România a fost a doua țară din lume care a folosit avionul în scop militar. În plus, premergător constituirii Serviciului de Aeronautică Militară, România devenise după Franţa (august 1910, cu o misiune a pilotului Louis Bleriot) a doua ţară din lume care a folosit avionul în scopuri militare. Astfel, la 27 septembrie 1910, Aurel Vlaicu participă la manevrele militare ale armatei române, desfășurate între Slatina și Piatra-Olt. Misiunea sa era să transporte, pe calea aerului, un ordin de operații militare, făcând legătura între două unități ale aceluiași comandament. Regele Carol I îi înmânează ordinul, cu misiunea transportării acestuia la unitatea de la Piatra-Olt și să predea acest ordin prințului Ferdinand. Aurel Vlaicu a zburat cu avionul său ”Vlaicu I”, trecând peste râul Olt la o înălțime de 500 de metri. Prin decizia de la 1 aprilie 1913, România intra într-un club select de state ale căror armate aveau forțe aeriene constituite în comandamente separate. Franța înființa, în 1909, Serviciul Aeronautic în cadrul Ministerului de Război.Austro-Ungaria avea din 1892 înființată o structură care se ocupa de întrebuințarea baloanelor în scopuri militare, iar primul comandament modern care avea și atribuții tactice a apărut în 1911. Rusia, în 1912, înființa Unitatea Aeronautică a Statului Major General. Germania, deși era avansată în operarea avioanelor, creează primul comandament unificat al aviației (Luftstreitkräfte) în 1916. Britanicii, mai conservatori, constituie Forțele Aeriene tocmai în 1918, dar acestea se bucurau de un grad foarte mare de independență, istoricii și experții în domeniul aviației militare la nivel mondial considerând că acesta este momentul în care apare pentru prima dată în lume categoria de Forțe Aeriene. Italia înființează Forțele Aeriene în 1923, deși în primul război mondial operaseră cu avioane de luptă, dar sub comanda Forțelor Terestre. SUA, deși, au înființat Forțele Aeriene ca serviciu separat în 1947, au constituit prima structură de aeronautică în 1906 - Divizia de Aeronautică ca parte a Corpului de Comunicații din Forțele Terestre. Constituirea Serviciul de Aeronautică Militară, pe 1 aprilie 1913, este și un efect al deschiderii României către progres, dialog și cooperare cu alte țări, inclusiv la nivel militar. Pe parcursul anilor 1911-1912 s-au înfiinţat trei şcoli de zbor civile, la Chitila, Cotroceni şi Băneasa-Bucureşti, unde s-au brevetat şi piloţi militari, iar prin Înaltul Decret Regal nr. 1.953 din 27 martie 1912, Ministerul de Război a înfiinţat Şcoala militară de pilotaj la Cotroceni-Bucureşti, cea de-a patra şcoală de zbor din România. Tot atunci s-a introdus şi insigna de pilot militar. Până în 1913, în şcolile de pilotaj civile şi militare s-au pregătit un număr de 21 piloţi militari, iar alţi 15 aviatori şi-au luat brevetele în Franţa (potrivit Pagini din istoria aviației militare românești. Constantin Al. Pârvulescu (1890-1945) – autor Traian Constantin Dumbrăveanu). În 1913, arsenalul de avioane militare al României a ajuns la 34, dintre care 16 erau de tipul Bristol-Coandă. Acest tip de avion a fost proiectat de inginerul român Henri Coandă, care încă din anul 1912 lucra la uzinele Bristol din Anglia în calitate de inginer şef şi apoi de director tehnic. Între anii 1914-1916 a continuat dotarea şi pregătirea aviaţiei militare pentru a intra în luptă. Prin Decizia Ministerială nr. 305 din august 1915, s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie Român. În felul acesta aviaţia devenea o armă de sine stătătoare, care nu se mai subordona Direcţiei Geniului. La intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei, în 1916, Corpul de Aviaţie Român avea în serviciu 44 de avioane, 97 de piloţi şi 84 de observatori aerieni.

Set 2 insigne - România - Centenarul Marii Uniri

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Set 3 medalii câștigători ai competiției

de patinaj artistic - figuri impuse - Trofeul Edu Sport

6 - 10 decembrie 2023 România

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și/sau câștigătorilor competiției de patinaj (dans pe gheață) care s-a desfășurat orașul Otopeni din județul Ilfov.

Patinajul incepe sa fie practicat in tara noastra din a doua jumatate a secolului XIX-lea. La 17 februarie 1874 membrii "Asociatiei de patinaj" din Cluj au participat la primul concurs public. La 1 decembrie 1912, anul infiintarii "Federatiei Societatilor Sportive din Romania", a fost infiintata si o "Comisie a sporturilor de iarna". Anul 1922 marcheaza organizarea in Bucuresti a primului concurs a "Cercului atletic bucurestean", si infiintarea primei "Comsii de patinaj" care a fost de fapt prima Federatie. In anul1923 a fost organizat un "bal mascat pe gheata", patinajul fiin practicat in localitatile: Sibiu, Targu Mures, Cluj, Arad, Lupeni si Petrosani. In anul 1925, Clujul devine centrul de activitate al patinajului. In 1927 "Comisia sporturilor de iarna" se transforma in "Comisia pentru sporturile pe gheata", iar in 1931 in "Federatia sporturilor de iarna". Patinajul este o competiție sportivă, care aparține de sporturile de iarnă și care cuprinde probe practicate cu patinele. El cuprinde disciplinele:
Patinajul artistic - sport de iarnă care constă în executarea de elemente specifice precum sărituri, piruete ș.a. pe o suprafață acoperită de gheață. Cele 4 discipline în care se poate concura la nivel Olimpic sunt proba de individual masculin, individual feminin, perechi și dans pe gheață. Disciplinele non-olimpice includ patinajul sincronizat. În competițiile de seniori, patinatorii execută de regulă două programe: programul scurt și programul liber care, depinzând de disciplină, pot include elemente precum piruete, sărituri, pași, ridicări, sărituri aruncate, „spirala morții”, secvențe de pași ș.a.
Patinajul viteză - sport de iarnă, care constă în curse pe diferite distanțe pe o pistă acoperită cu gheață. Pista are forma ovală iar patinatorii ating viteze de peste 60 km/oră.
Patinajul viteză pe pistă scurtă (Short-track) - sport de iarnă asemănător patinajului viteză, care se desfășoară pe o pistă scurtă de 111 metri și folosește patine cu lame mai scurte decât cele de long-track, îndoite într-un arc care reflectă direcția virajului pe gheață. Tehnica de patinare este caracterizată de o poziție înclinată a corpului, cu mâna atingând gheața în timpul virajelor.

Otopeni este un oraș din județul Ilfov care mai include și satul Odăile. Localitatea se află în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, orașul Otopeni avea o populație de 13861 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel; ortodocși – 88,12% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 2000 localitatea a fost declarată oraș. În acest oraș din proximitatea capitalei se mai află: Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan” și Aeroportul Internațional “Henri Coandă.”

__________ooOoo_________

DOCUMENT ISTORIC