Epaminonda's Blog.....: VERTAIZON

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea franceză VERTAIZON,

departamentul PUY-DE-DOME, regiunea AUVERGNE -

RON-ALPI, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale,

o insignă și o medalie locale.

Primăria

Uzinele Cosettes

Castelul Roussille

Castelul Chignat

Biserica veche

Hotelul și Bufetul gării

Strada Principală

Strada Mare

Pepiniera

Piața Mare și fântâna

Piața Bisericii și Strada Fântânii

Piața Primăriei

Piața Bisericii

O casă veche

Castelul Mirabeau

Biserica

Fântâna Chas

Gara

Gara și Uzina

Gara actuală

Trimiteri poștale

Vederi generale

Insignă locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

______________xxx______________

CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

Academia de Poliție 1973 - 1993

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 137 din 25 februarie 1991 se înfiinţează Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", instituţie militară de învăţământ superior cu autonomie universitară, subordonată ministrului de interne, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează:

Facultatea de Poliţie, echivalentă cu studii juridice superioare;
Facultatea de Psihosociologie;
Facultatea de Pompieri, echivalentă cu studii superioare în domeniul tehnic, profilul construcţii

Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 1/ 05970 din 15 decembrie 1991, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Jandarmi, echivalentă cu studii juridice superioare; Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 04817 din 01 februarie 1992, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Arhivistică, care face parte din structura acestei instituţii de învăţământ superior. Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 04874 din 31 iulie 1992, în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" se înfiinţează Facultatea de Grăniceri, echivalentă cu studii juridice superioare; Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", denumită în continuare Academia, înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului României nr. 137/1991, este este instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ militar, de ordine şi siguranţă publică. Academia este organizată și funcționează subordinea Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, iar structura organizatorică a instituției și numărul de posturi sunt aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. I/1835/2021 din 14.06.2021. Principalele elemente de structură ale Academiei, cu atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea programelor de studii universitare și postuniversitare, sunt următoarele:

Facultatea de Poliţie;
Facultatea de Pompieri;
Facultatea de Arhivistică;
Departamentul de Studii Doctorale;
Colegiul Naţional de Afaceri Interne;
Centrul IFR / ID (Învățământ cu Frecvență Redusă și Învățământ la Distanță);

Aceasta instituție este precursoarea altor forme de pregătire a polițiștilor (denumire veche – milițieni), după cum urmează:

1949 - Școala de ofițeri miliție din București
1951 - Școala centrală de ofițeri miliție din București
1953 (aprilie) - Școala pregătitoare ofițeri miliție din București
1953 (iunie) - Școala Ministerului Securității Statului nr.7 din București
1957 - Școala M.A.I. nr.2 din București
1960 – Centrul școlar M.A.I.
1962 - Școala militară de ofițeri M.A.I.
1972 - Școala militară de ofițeri a Ministerului de Interne
1990 - Școala militară superioară de ofițeri a Ministerului de Interne

A.S.E. (Academia de studii economice)

15 ani 1974 - 1889 Facultatea de comerț interior

Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de către Carol I prin Decretul Regal nr. 2978 din data de 6 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale". Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învațământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii. ASE este una dintre cele cinci universități românești de elită care fac parte din consorțiul „Universitaria” care colaborează și cooperează în domeniul învățământului superior și cercetării științifice. Universitatea oferă programe de studii acreditate la nivel național la nivel de licență, masterat și doctorat în diverse domenii. Istoricul Academiei de Studii Economice din București (ASE) a fost marcat de numeroase evoluții și schimbări, care au adus îmbunătățiri semnificative și dezvoltări în cadrul instituției. Înființată la 6 aprilie 1913, prin Decret Regal, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale" (AISCI), instituția a avut un parcurs de dezvoltare continuă. În anul 1921, mai precis la 19 august, AISCI a dobândit dreptul de a organiza doctoratul, o etapă importantă pentru consolidarea calității academice.O altă schimbare semnificativă a avut loc în 1927, când au fost introduse două niveluri de pregătire: licența, cu o durată de trei ani, și doctoratul, cu o durată de cel puțin un an. În același timp, anul preparator a fost introdus în anul universitar 1929-1930, fiind ulterior integrat în anii de studii în 1936. În 1935, AISCI a trecut din subordinea Ministerului Comerțului și Industriei în cea a Ministerului Instrucțiunii Publice, oferind astfel o nouă direcție instituției. În anul 1947, în urma fuzionării cu Academia de Studii Cooperatiste, a devenit „Academia de Studii Comerciale și Cooperatiste”. În 1948 Academia de Științe Comerciale și Cooperatiste și-a schimbat numele în „Institutul de Științe Economice și Planificare” (ISEP). Anii următori au adus noi inovații în planurile de învățământ ale ASE, precum introducerea educației fizice și sportului ca disciplină obligatorie în planurile de învățământ în 1951 sau implementarea învățământului fără frecvență începând cu anul universitar 1951-1952. În anul 1952, Institutul de Științe Economice și Planificare devine V. I. Lenin, iar din anul 1958 în „Institutul de Științe Economice” (ISE). În 1957, a fost instituită durata de cinci ani pentru studiile la zi, valabilă pentru toate facultățile, consolidând astfel programul de pregătire academică. În 1967, „Institutul de Stiințe Economice” (ISE) și-a schimbat denumirea în „Academia de Studii Economice” (ASE). ASE avea urmatoarele facultați: Ecomomia producției, Calcul economic si cibernetică economică (nou inființata), Comerț (cu o noua secție: Economia comerțului exterior), Finanțe, Contabilitate, Economie generală. Continuând cu anul universitar 1968-1969, învățământul seral a fost introdus, extinzând astfel posibilitățile de acces la educație pentru un număr mai mare de studenți, iar din anul 1971, s-au introdus cursurile postuniversitare. Odată cu anul 1991, învățământul de lungă și scurtă durată (colegii) a fost introdus, asigurând astfel accesul la educație pentru un număr mai mare de tineri. În 1993, a fost introdusă structura învățământului organizat pe cicluri (module), iar în anul următor, în 1994-1995, au fost adăugate studiile aprofundate (un an, după licență), dezvoltând astfel gama de programe educaționale. În 1997, ASE a fost recunoscută ca Instituție Organizatoare de Doctorat (IOD), consolidându-și astfel poziția în cercetare și dezvoltând programele de pregătire doctorală. Începând cu anul universitar 1998-1999, învățământul la distanță a fost introdus sub numele de "Învățământ Economic Deschis la Distanță," oferind o modalitate flexibilă de studiu pentru cei interesați. În anul 2000-2001, au fost adăugate programele de masterat, completând astfel oferta de programe de studii.Un moment important în istoria ASE a fost anul 2005, când a fost implementat procesul Bologna, aducând alinierea la standardele europene de învățământ și creând structura cu trei niveluri: licență (3 ani), masterat (2 ani) și doctorat (3 ani). În anul 2011 a fost introdus un nou model de doctorat, concentrat exclusiv pe cercetare. În cadrul instituției sunt următoarele facultăți:

Facultatea de Administrarea Afacerilor, cu predare in limbi străine
Facultatea de Administrație si Management Public
Bucharest Business School (Școala de Afaceri)
Facultatea de Bussines și Turism
Facultatea de Cibernetică, Statistică si Informatică Economica
Facultatea de Contabilitate si Informatică de Gestiune
Facultatea de Drept
Facultatea de Economie Agroalimentară si a Mediului
Facultatea de Economie Teoretică si Aplicată
Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori
Facultatea de Management
Facultatea de Marketing
Facultatea de Relații Economice Internaționale

La data de 11 aprilie 1880 Principele Carol I a promulgat legea prin care se înfiinţa Banca Naţională a României, prescurtat B.N.R. Acest eveniment a fost relizat în urma demersurilor făcute de preşedintele Consiliului de Miniştri, I.C.Brăteanu, care la data de 27 februarie 1880, a depus în Parlamentul României proiectul legii constitutive a Băncii Naţionale a României. Banca Naţională a României a emis de-a lungul anilor mai multe insigne, dar ţinând cont de faptul că nu are nicio evidenţă în acest sens, va prezint aici doar două dintre acestea.

Set 2 insigne BNR - Ordo fiducia lux

Banca Națională a României are sediul central în centrul vechi al Capitalei, fiind compus din două construcţii unite, dar ridicate în perioade diferite având trăsături specifice. Eu prezint aici doar câteva informații despre Palatul vechi al BNR, cu intrarea principală din Strada Lipscani. În ciuda tentativei lui Alexandru Ioan Cuza de a crea o monedă naţională – romanatul – dezvoltarea economică a României s-a conturat după instaurarea monarhie şi mai ales după cucerirea independenţei (1877). În 1874 se construieşte pe Podul Mogoşoaiei (care va fi ulterior redenumită Calea Victoriei) Palatul CEC, o primă puternică instituţie bancară. În aprilie 1880, se hotărăşte înfiinţarea BNR, care va funcţiona pentru câţiva ani în nişte camere improprii. Aceste lucruri, precum şi apropierea de tot centrul economic bucureştean (reprezentat de hanuri, hoteluri, ziare şi tipografii) din zona Lipscanilor, determină statul român să cumpere hanul lui Şerban Vodă pentru a construi o clădire reprezentativă pentru Banca Naţională. La data de 26 februarie 1882, proiectul pentru construcţia acestei clădiri a fost încredinţat arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, formaţii la Ecole de Beaux Arts din Paris. Decizia se poate explica prin faptul că stilul eclectic cu influenţe franceze reprezenta direcţia urbanistică a Bucureştiului de la sfârşitul sec. XIX. Piatra de temelie a fost pusă la 12 iulie 1884, iar lucrările s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a inginerului arhitect Nicolae Cerchez, asistat de arhitectul E. Băicoianu. În ziua de 1 iulie 1890, construcţia a fost, în linii mari, finalizată. Palatul a cunoscut o perioadă de activitate febrilă, polarizând în jurul său multe alte sedii de bănci şi societăţi de asigurări. În sală de marmură, actual Muzeu al BNR-ului, se găsea o masă mare, de lemn masiv, cu călimări, tocuri, sugative, pentru completat titluri, unde clienţii putea să completeze actele necesare şi să obţină banii depuşi. Clădirea adăposteşte şi lucrări de artă de o însemnată valoare, precum tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi Eugen Voinescu. Sala de Consiliu este una din cele mai luxoase încăperi, fiind decorată cu motive florale şi geometrice din stucaturi aurite, dotată cu mobilier în stil Ludovic al XIV-lea cu scaune în piele de Cordoba, candelabre masive din bronz şi draperii de brocart roşu-purpură cu broderii în fir de aur, adăpostind pe pereţi patru picturi monumentale, încastrate în rame masive de stucatură.

Stema municipiului București

Stema municipiului București a fost adoptată de Consiliul General al Bucureștiului prin Hotărârea 76 din iunie 1993. Într-un scut roșu este înfățișat Sfântul Dumitru aureolat și în poziție pedestră, purtând vestimentația specifică legiunilor romane și atributele unui sfânt militar: sulița și crucea. Scutul este plasat pe pieptul unei acvile de aur, care poartă o cruce în cioc și o coroană deschisă desupra capului. Ciocul și ghearele acvilei au culoare roșie, purtând în ghiara dreaptă o sabie de argint cu mâner de aur, iar în cea stângă un sceptru în aceeași cromatică.În partea inferioară a scutului este prezentată o eșarfa tricoloră pe care stă scrisă deviza: PATRIA ȘI DREPTUL MEU. Întreaga reprezentare este plasată într-un scut albastru; deasupra se află o coroană murală de argint, formată din 7 turnuri crenelate. Deasupra coroanei murale se găsește o acvilă cruciată, în zbor deschis. Semnificația elementelor heraldice ale stemei este următoarea:

Sfântul Dumitru, patronul orașului București.
Acvila cruciată este însemnul cel mai important al statului român. Acvila își are sorgintea și simbolistica romană și face referire la originea latină a poporului nostru și la continuitatea sa. Crucea purtată în cioc atestă că răspândirea creștinismului în Dacia s-a făcut și prin intermediul coloniștilor romani, fenomen produs în mod natural și nu printr-un act de autoritate al puterii centrale.
Coroana deschisă, purtată de acvilă, este coroana lui Mircea cel Bătrân,nume ilustru legat de istoria orașului și în vremea căruia a devenit Capitala de tranziție a Țării Românești.
Sabia din ghiara dreaptă a acvilei evocă necontenita luptă de apărare, iar Sceptrul din partea stângă simbolizează suveranitatea națiunii române.
Deviza: PATRIA ȘI DREPTUL MEU, înscrisă pe eșarfa tricoloră, este utilizată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca semn al legăturii firești dintre libertatea individuală și statutul politic al țării.
Panglica tricoloră subliniază rolul pe care l-a avut tricolorul în cadrul evenimentelor din luna decembrie 1989 și statutul acestui centru urban în cadrul dezvoltării spiritualității românești.
Coroana murala, semn al centrelor urbane, simbolizeaza locul pe care orasul il ocupa in ierarhia administrativa a tarii. Cele 7 creneluri semnfica statutul de municipiu al Bucurestilor;
Acvila cruciată în zbor deschis, plasată deasupra întregii compoziții, arată că orașul a fost încă din epoca feudală „Cetate de scaun”.

Insigna - București 1962 participant handbal feminin

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Campionatele mondiale de handbal feminin s-au desfăşurat începând cu anul 1955. România a câştigat o singură dată locul I şi medalia de aur la ediţia din anul 1962 organizată în România. Într-un clasament general pe medalii pe întreaga perioadă de desfăşurare a Campionatelor mondiale de handbal feminin România este abia pe locul 8 cu 1 medalie aur şi două de argint. Au existat rezultate remarcabile şi în alte competiţii handbalistice internaţionale ale echipelor naţionale dar şi ale cluburilor, atat la masculin cât şi la feminin.

Jetonul - Parcul Potov - Băneasa - 100 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus este confecționat din cupru, are forma rotundă, cu diametrul de 29,5 milimetri. Nu există informații despre acest parc și modul de folosire al jetonului.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată.