Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

EUGEN NICOLICEA: P.S.D.

“Onestitatea fără logică

este o chestiune foarte gravă.“

ALINA GORGHIU: P.N.L.

“Ne vom intensifica eforturile în străinătate,

unde avem diaspora dezvoltată.“

CORNELIU VADIM TUDOR: P.R.M.

“Să nu te pui cu omul primitiv
că-ți crapă capul fără de motiv.“

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA
INSIGNE ȘI MEDALII
DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna Schlaraffia - Claudiopolis

Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere. Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus Joacă jocul!), care este salutul membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:

Nr.100 – Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)

Nr.170 – Sibiu – VILLA HERMANNI (1909 - 1939)

Nr.220 – Cluj – CLAUDIOPOLIS (1921 - 1941)

Nr.254 – Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)

Nr.259 – București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)

Nr.290 – Brașov – CORONA (1930 - 1939)

Al IV-lea Congres numismatic și arheologic - Cluj 1936 - Dacia Felix

Insigna de mai sus a fost bătută în amintirea celei de-a IV-a ediții a Congresului numismatic și arheologic, ce a avut a avut loc la Cluj în anul 1936. Este o insignă rară de formă rotundă, cu diametrul de 27 milimetri. În câmpul central al insignei este reprezentată o femeie care reprezintă Dacia și care stă pe o stâncă, având în mâna dreaptă un copil iar în cea stângă o acvilă. Pe insignă se distinge și un stindard al unei legiuni romane, este posibil să fie o aluzie la Legiunea a V-a Macedonica, care a staționat o vreme în zona Turda, lângă Cluj. Alături de femeie, pe aceiași stâncă, mai este reprezentat un copil având un strugure în mână. Sub acest ansamblu de reprezentări este aplicată inscripția: “DACIA FELIX”. Între două lini pe marginea insignei este aplicată inscripția: „AL IV-LEA CONGRES NUMISMATIC ȘI ARHEOLOGIC – CLUJ 1936”.

Numismatica este știința auxiliară a istoriei, având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate, raporturile dintre diferitele categorii de monedă, circulația monetară. O ramură a numismaticii, este medalistica care se ocupă cu studiul medaliilor. Substantivul românesc numismatică este împrumutat din franceză - numismatique, care, la rândul său își are originea în substantivul din latină – numisma. Invenție foarte veche, originea monedelor este totuși imposibil de situat geografic și de datat cu precizie. Se poate specula desigur că, încă de la apariția schimburilor comerciale regulate și specializarea sarcinilor sociale, trocul s-a dovedit ineficace și o anumită formă primitivă de monedă a văzut lumina zilei. Probabil constituită la origine din mici obiecte prețioase naturale (ex. cochilii) sau artizanale, moneda s-a perpetuat sub această formă în numeroase regiuni. Totuși, a trebuit să se aștepte progresul metalurgiei și apariția civilizației grecești pentru a vedea apărute primele monede metalice, în secolul al VII-lea Î.Hr. Dacă trebuie să dăm crezare istoricului roman Suetonius (70-140 d.Hr.), împăratul Augustus a fost unul dintre primii colecționari de „monede reale și străine”, cu peste 2000 de ani în urmă. Au fost raportate și alte cazuri de colecții și de colecționari în perioada romană; spre deosebire de alte opere de artă, în colecțiile de monede centrul de interes nu cădea doar pe aspectul estetic. Primele încercări de studiere științifică a monedelor datează din secolele al XIV-lea – al XV-lea. Din această perioadă au ajuns până la noi notițele despre Franceso Petrarca și despre episcopul Stefan Mathias von Neidenburg, care posedau ample colecții de monede istorice, sau, cum se numeau pe atunci, „monede din toate țările”. Primul periodic consacrat monedelor metalice a văzut lumina zilei în Germania cu Blätter für Munzkunde care a apărut la Hanovra între anii 1834 – 1844.

Arheologia este studiul activităților umane în trecut și se aplică prin recuperarea și analiza culturii materiale și datelor de mediu pe care le-au lăsat în urmă, care includ artefacte, arhitectura și peisajele culturale. Deoarece arheologia are o gamă largă de proceduri diferite, acesta poate fi considerată știință, iar în Statele Unite, este considerată ca o ramură a antropologiei, deși în Europa este privită ca o disciplină separată. Cuprinde studiile arheologiei asupra preistoriei și istoriei; de la dezvoltarea primelor instrumente de piatră din Africa de Est în urmă cu 4 milioane de ani până în ultimii zeci de ani. Arheologia nu include ca disciplină paleontologia. Arheologia este foarte eficientă și utilă atunci când sunt cercetate societățile preistorice, atunci când nu există înregistrări scrise. 99% din istoria omenirii cuprinde intervalul dintre paleolitic până la apariția scrierii. Arheologia are mai multe obiective, care variază de la studierea evoluției umane la evoluția culturală. Disciplina implică topografie, excavare și în cele din urmă, analiza datelor colectate pentru a afla mai multe despre trecut. În domeniul de aplicare larg, arheologia se bazează pe cercetare trans-disciplinară. Se bazează pe antropologie, istoria artei, etnologie, geografie, geologie, lingvistică, semiologie, fizică, științe informaționale, chimie, paleoecologie , paleontologie , paleozoologie și paleobotanică.Arheologia s-a dezvoltat din antichitate până în Europa secolului al XIX-lea , și a devenit o disciplină practicată în întreaga lume . De la dezvoltarea sa timpurie, diverse sub- discipline specifice arheologiei s-au dezvoltat , inclusiv arheologia maritimă, arheologia feministă și arheo-astronomie , și numeroase tehnici științifice diferite au fost dezvoltate pentru a ajuta la investigațiile arheologice . Cu toate acestea , în prezent , arheologii se confruntă cu multe probleme, cum ar fi pseudoarhologia, jefuirea de artefacte, lipsa interesului public, precum și opoziția față de excavarea rămășițelor umane. Arheologia este știința ce studiază civilizațiile și culturile umane vechi și relațiile acestora cu mediul înconjurător, prin documentare și prin căutarea, culegerea, analizarea și interpretarea urmelor materiale rămase. Flavio Biondo , Umanistul istoric italian renascentist Flavio Biondo a creat un ghid sistematic la ruinele și topografia Romei antice , în secolul al XV-lea pentru care a fost numit și fondatorul timpuriu al arheologiei. Unul dintre primele site-uri în care au fost făcute săpături arheologice a fost Stonehenge și alte monumente megalitice din Anglia.

Insigna - Campion regional - Cluj (canotaj)

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe,ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle).

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportivi stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

Expoziția națională FILTEM 2002 de filatelie tematică

Cluj Napoca 2 -15 septembrie 2002

Associația filateliștilor din județul Cluj - România

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Catedrala română ortodoxă din Cluj - 1933

Cu noi este Dumnezeu

Medalia de mai sus a fost bătută cu ocazia sfințirii Catedralei ortodoxe române din municipiul Cluj. În câmpul central al aversului medaliei este prezentată silueta frumoasei catedrale clujene, privită dinspre intrarea principală, dedesubt inscripția: “1933” (anul sfințirii catedralei) și de jur împrejur pe marginea medalia se poate citi înscrisul: “CATEDRALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN CLUJ”. În câmpul central al reversului este aplicată o cruce în interiorul unui ornament decorativ de forma trifoiului cu patru foi având în centrul alt ornament de aceiași formă dar mai mic. Periferic și circular, între două cercuri continue este aplicată inscripția: “CU NOI ESTE DUMNEZEU”.

Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, este un monument istoric situat în Piața Avram Iancu ce a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Lăcașul poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973 odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului, care este totodată și mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Este în prezent a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. Inițiativa ridicării acesteia a aparținut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la data de 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități. Lucrările de construcție au fost inițiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I.C.Brătianu. Construcția a durat zece ani, în prima fază, între anii 1923 – 1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu și Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântați ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu si mitropolitul Bartolomeu Anania. Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe fațadele laterale. Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian și Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928 – 1933.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite.

Carbochim

Comandamentul Bazei 4 logistice Transilvania

Stadionul CFR

Biblioteca universitară

Biserica Sfântul Mihail

Calea Victoriei

Căminul studențesc Diak

Casa natală a lui Matei Corvin

Cazinoul și Parcul

Clinica Univeristății

Gara

Hotelul Belvedere

Hotelul New York

Grupul statuar - Matei Corvin

Statuia Lupa capitolina

Monumentul eroilor sovietici

Palatul Justiției

Piața Gheorghi Dimitrov

Teatrul național

Întreprinderea Terapia

Palatul Szeky

Prefectura

Primăria

Statuia lui Mihai Viteazu

Sinagoga neologă

Universitatea tehnică

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate.