Epaminonda's Blog.....: ALCAUDETE (JAEN)

Mai jos admiri și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea spaniolă ALCAUDETE, provincia

JAEN, comunitatea autonomă ANDALUZIA, dar și

câteva vederi generale.

Castelul

Spitalul

Catedrala Sf. Maria

Vederi generale

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O PLACHETĂ,
CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Brigada 9 Mecanizată "Mărășești" - România

Brigada 9 Mecanizată "Mărășești" este o unitate mecanizată (de infanterie) din structura Forțelor Terestre Române, care are comandamentul ]n municipiul Constanța, care este direct subordonată D.2 Inf. “Getica” cu comandamentul în municipiul Buzău. Ea a fost înființată în data de 28 februarie 1879, după Războiul de Independență ca Divizia Activă de Dobrogea (Dobruja). Din anul 1903 s-a numit Divizia 9 infanterie, sub acest nume participând la ambele războaie mondiale. În primul război mondial unitatea a luptat la Mărășești, pe cel dificil sector de apărat, fiind supusă unor atacuri constante timp de două săptămâni.

Insigna 9 (Brigada 9 Mecanizată "Mărășești" - Constanța)

Pentru acțiunile sale eroice în această bătălie, Divizia 9 infanterie a primit numele de onoare "Mărășești". În cel de-al doilea război mondial, divizia a luptat atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest, participând la eliberarea Ungariei și a Cehoslovaciei. După cel de-al doilea război mondial, divizia a suferit mai multe restructurări, devenind pe rând Corpul 9 Armată și apoi Divizia 9 Mecanizată. Structura principal[ aproximativă de astăzi a unității este următoarea; B.912 Tc. - Murfatlar, B.341 Inf. - Topraisar (Rechinii albi), B.911 Inf. - Medgidia, B.345 Art. - Medgidia, B.348 Art.AA – Basarabi și B.168 Logistic – Constanța.

Universitatea Ovidius Constanța - 1961 - 2000

Exegi monumentum aere perennius - România

Universitatea Ovidius este cea mai mare universitate europeană la țărmul Mării Negre (mai mult de 15000 de studenti). Situată în Constanța, orașul cel mai mare din Dobrogea și din întreg Sud-Estul României, universitatea se află într-o regiune în plin avânt economic, ce reprezintă o punte culturală între Occident și Orient, o poartă estică a Uniunii Europene. Această universitate este o instituție de învățământ superior publică fondată în 1961, devenită în 1990 o universitate multidisciplinară, cu programe de studii de licență, masterat și doctorat de calitate, recunoscută de instituții de acreditare naționale și internaționale cu grad de încredere ridicat.

Universitatea poartă numele poetului roman Publius Ovidius Naso, care a trăit ultima parte a vieții la Tomis, colonia grecească premergătoare orașului Constanța. Patronul spiritual al universității a lăsat o moștenire culturală întregii umanități, transmițând generațiilor ce vin, prin miturile antice din Metamorfoze, un mesaj despre pasiune și dăruire, despre puterea dragostei, despre creație, evoluție și transformare. Deasupra am postat statuia lui Ovidiu din Constanța.

Publius Ovidius Naso (născut la data de 20 martie anul 43 Î.Hr. la Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila, Italia și decedat în anul 17 sau 18 D.Hr. la Tomis, azi Constanța, România) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Opera sa conține poeme de iubire (Amores, Epistulae Heroidum, Ars amandi, Remedia amores) și poeme mitologice (Phaenomena, Metamorfoze, Fasti, Medeea).

Conferința permanentă - Mamaia - România 1970

FIBA (Federația Internațională de Baschet Amator)

Cursul internațional de arbitri - antrenori - Mamaia - România - 1970

FRB (Federația Română de Baschet)

Federatia Romana de Baschet (F.R.B.) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - F.I.B.A. - din anul 1932. F.R.B. este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele F.I.B.A.. F.R.B. este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internațională. F.R.B. este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala.

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Mamaia este o localitate componentă a municipiului Constanța, ce se află în nordul municipiului. Este o stațiune turistică de vară a litoralului românesc, cu foarte puțini locuitori permanenți (7 la recensământul din 2002}), însă suprapopulată pe parcursul verii. Mamaia este situată pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol. Grindul are o lungime de 8 km, însă o lățime de doar 300 m. Plaja foarte lungă, cu o lățime de până la 250 m, este acoperită cu un nisip foarte fin, parte mineral, parte cochilifer. De-a lungul acesteia se află multe magazine, restaurante, terase, cluburi și discoteci. Mamaia era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în anul 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor, și o punte care înainta în mare. Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanței și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (mai precis spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi de Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferată a dispărut prin anii 1960. Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-un incendiu în anul 1920. Imediat după încheierea primului război mondial stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1935 se construiește Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă mare. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), dar abia în 1957 încep să apară și hotelurile-bloc, primele fiind hotelul Parc și cel numit atunci București (actual IAKI), care și astăzi reprezintă două dintre hotelurile mai înalte ale Mamaiei. În perioada comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcții fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat valul de turiști atrași de nisipul fin. Dezvoltarea stațiunii a fost în două etape: între anii 1959 – 1965 s-a dezvoltat partea sudică, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceaușescu, adică între anii 1982 – 1985. În această perioadă, Mamaia a devenit un adevărat „aspirator de valută”, atrăgând nu numai turiștii români sau din celelalte țări comuniste, dar și un mare număr de „oaspeți” din „țările imperialiste”.

Insigna - USAS - M - Năvodari

(Uzina de superfosfați și acid sulfuric)

Uzina de superfostați si acid sulfuric din Năvodari (U.S.A.S.) a fost o cunoscută întreprindere în regimul comunist, care astăzi s-a reprofilat pe producția de îngășăminte chimice , sub denumirea – Combinatul de îngrășăminte chimice Năvodari, și el aflat în avansată procedură falimentară și adevărată bombă ecologică pentru oraș. Construcția Uzinei de superfosfat și acid sulfuric (U.S.A.S), a început în anul 1954, iar prima linie de producție s-a dat în folosință în anul 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populatiei

Năvodari (în trecut Caracoium, Carachioi, în turcă Kara Koyum, Karaköy) este un oraș din județul Constanța, situat pe malul Mării Negre, la 15 kilometri depărtare de Constanța. La recensământul din anul 2011 orașul număra 32981 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,45%, ruși lipoveni – 1,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației se prezintă astfel: ortodocși – 88,09%, romano catolici – 1,13%, musulmani – 1,61% și restul – nedeclarată sau altă religie. Prima atestare documentară este din timpul administrației otomane, când localitatea apare menționată în anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turcești kara și koyum, traduse prin oaia neagră) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turcești kara koy, însemnând „satul negru”). Schimbarea denumirii localității din Carachioi în Năvodari a avut loc în anul 1927. În anul 1968 localitatea a fost declarată oraș. Activitatea sportivă în orașul Năvodari este una foarte intensă, orașul având multe cluburi sportive printre care: fotbal, rugby, box, handbal, volei, baschet, karate etc. Cel mai titrat club sportiv din orașul Năvodari este clubul de fotbal A.F. Săgeata Năvodari, care a evoluat în ultimile sezoane în premieră în Liga 1.

Ziua Scafandrului Român este sărbătorită anual în data de 1 octombrie. Sărbătoarea a fost instituită cu ocazia înființării Centrului de Scafandri din Constanța, la data de 1 octombrie 1976, prima unitate de scafndri din România.

Scafandrul este o persoană autorizată, antrenată și instruită pentru a putea evolua sau lucra sub apă cu ajutorul unui echipament adecvat. Funcție de tipul scufundării efectuate, scafandrii pot fi: autonomi, grei, de luptă și de mare adâncime.

Scufundarea subacvatică reprezintă acțiunea de pătrundere sau intrare a omului sub apă. În funcție de adâncime, scop și echipament există mai multe metode de scufundare și anume: scufundare sportivă individuală,, scufundare cu aparat autonom și scufundare profesională. Amatori și adepți ai scufundării subacvatice sunt din ce în ce mai mulți. Atrași de o lume în întregime nouă, bogată în culori și populată de viețuitoare în general nepericuloase, aceștia descoperă senzațiile specifice imponderabilității cunoscute doar de astronauți.

Centrul de scafandri, componentă a Forţelor Navale, cu o experienţă în domeniu de aproape 50 ani, este unica instituţie de profil din România abilitată în brevetarea scafandrilor profesionişti şi autorizarea companiilor/instituţiilor cu activităţi în domeniul scafandreriei. Scenariile la care pot să răspundă structurile Centrului de Scafandri au în vedere intervenţii subacvatice, operaţii militare, de prevenire şi combatere a terorismului sau de înlăturare a pericolului generat de dispozitivele explozive clasice sau improvizate, pe teritoriul naţional şi în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forţe similare NATO. Pe lângă activităţile cu specific militar, unitatea oferă servicii cu scafandri, companiilor civile interesate.

În cele cinci decenii de activitate, instituţia a brevetat peste 1000 de scafandri profesionişti şi a participat la lucrări complexe în domeniul subacvatic. La 15 noiembrie 1967 în baza ordinului Marelui Stat Major, se înfiinţează Grupul 279 Scafandri (U.M. 02145). Acesta a funcţionat în garnizoana Mangalia până la data de 1 octombrie 1976 când se transformă în Grup Scafandri de Luptă şi intră în subordinea Centrului 39 Scafandri. Organizarea Centrului 39 Scafandri la înfiinţare a avut următoarea structură: Comandamentul cu subunităţile de baza (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Lupta (G.S.L.), Cabinetul de studii şi dresaj animale marine, Laboratorul de cercetare privind pătrunderea omului sub apa) şi subunităţi şi formaţiuni de servicii. În anul 1981 se realizează o structura apropiată de cea actuală, cuprinzând: unitatea de scafandri de mare adâncime cu 2 nave: „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa” şi 6 grupe de scafandri; unitatea de scafandri de luptă cu 4 nave de intervenţie şi 8 grupe de scafandri; formaţiuni de cercetare, pregătire şi antrenare. Cea mai adâncă scufundare s-a realizat în anul 1984 și a măsurat 500 de metri. În baza Hotărârii Guvernului din 21 iulie 1993, Centrul 39 Scafandri a fost autorizat ca organ unic de brevetare, pregătire şi perfecţionare a scafandrilor profesionişti din ţară. În anul 1994, ca urmare a perfecţionării structurilor organizatorice din Marina Militară, Centrul 39 Scafandri devine Brigada de Submarine şi Scafandri, având în subordine o unitate de scafandri de mare adâncime, o unitate de scafandri de luptă şi submarinul „Delfinul”. În Comandamentul brigăzii a funcţionat o Şcoală de scafandri şi un Laborator Hiperbar. Unitatea de scafandri de mare adâncime avea în înzestrare navele „Emil Racoviţă” şi „Grigore Antipa”, dotate cu echipamente de scufundare şi lucru pana la adâncimi de 120 metri, respectiv 250 metri. În anul 1998 se revine la titulatura de „Centrul 39 Scafandri”, iar unităţile de scafandri de mare adâncime şi de scafandri de luptă din subordine au fuzionat, rezultând Divizionul 175 Nave Scafandri. În decembrie 2014, Secţia Scafandri de Luptă din Divizionul 175 a devenit Secţia Scafandri de Luptă şi Operaţii Speciale cu indicativul U.M. 02014, iar din mai 2016 s-a transformat în Divizionul 164 Forţe Navale pentru Operaţii Speciale, în subordinea Centrului 39 Scafandri. În ultimii ani, scafandrii militari români au participat la numeroase exerciţii naţionale şi internaţionale, cu ţări din NATO şi din afara Alianţei. În existanța sa, Centrul 39 Scafandri a pierdut un număr de 17 eroi, decedaţi pe timpul executării misiunilor, în ţară şi în teatrele de operaţii.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Constanţa, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Primăria

Cercul militar

Fântâna cinetică - autor Constantin Lucaci

Hotelul Palace

Hotelul Regal

Monumentul Victoriei - autor Boris Caragea

Muzeul de arheologie

Muzeul Marinei Române

Palatul Prințului Sturza

Parcul Maxim Gorki

Piața Ovidiu

Sala sporturilor

Statuia lui Mihai Eminescu

Colegiul național Mircea cel Bătrân

Muzeul de artă

Trimiteri poștale

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Constanța, din vremuri difeirte dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.