Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Rușețu este o comună din județul Buzău, care include și satul Serent Ionel Ștefan, fiind situată în sud-estul județului, la limita cu județul Brăila. Este străbătută de șoseaua județeană DJ203N, care o leagă spre nord de Surdila-Greci și spre est de Ulmu, (ambele în județul Brăila). În Rușețu se ramifică din acest drum șoselele județene DJ214A, care o leagă de Luciu și Largu și DJ203E, care o leagă de Padina. Prin comună trece calea ferată București-Urzicani-Făurei, pe care este deservită de gara Rușețu. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3720 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4316 locuitori) dintre care: români – 94,16%, romi – 3,06% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Rușețu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,04% și restul – nedeclarată sau altă religie.La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Rușețu făcea parte din plasa Călmățuiul a județului Brăila, și era formată doar din cătunul de reședință ce avea o populație de 1750 de locuitori. În anul 1950, comuna Rușețu a fost transferată la raionul Făurei din regiunea Galați, până în 1968. Atunci, la reorganizarea administrativă a României, comuna a fost trecută la județul Buzău.

În centrul localităţii Rușețu, pe un soclu înalt, de formă pătrată, susţinut de un postament în trepte, se înalţă statuia de bronz a unui ostaş cu arma la spate şi mâna dreaptă ridicată, ţinând o sabie, gata de a pleca la atac. Pe soclu, în faţă, se află inscripţia, “Eroilor morţi pentru întregirea neamului 1916-1918”, iar la bază, într-un medalion, sunt înscrise numele localităţilor devenite un simbol al vitejiei şi al jertfei: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Monumentul a fost construit în anul 1931. Tot aici a fost construit, în anul 1966, un monument din beton, având în vârf o cruce cu cunună. Inscripţia săpată pe partea din faţă spune că, “Acest monument este ridicat în amintirea eroilor din comuna Ruşeţu căzuţi în cel de-al doilea război mondial 1941-1945, de Gheorghe Muşat şi soţia sa Biţa C. Muşat”, după care urmează numele eroilor.

La marginea localităţii Sergent Ionel Ștefan a fost ridicat un monument simplu, o cruce aşezată pe un soclu din beton, placat cu marmură, decorată cu frunze, susţinut de un postament în trepte. Pe faţa soclului este o placă cu inscripţia: În semn de amintire sergentului Ştefan Ionel mort pe câmpul de luptă în războiul din 1916-1918. Pentru dragostea ce păstrez fratelui meu Costică şi nepotului Ştefan, ridic acest monument, dr. Gh. Z. Stănescu.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Asociația Sportivă "Dunărea" Călărași

A.F.C. (Asociația Fotbal Club) Dunărea Călărași este o echipă de fotbal din Călărași care a evoluat în Liga a III-a, a II-a și chiar în Liga a I-a și este finanțată de Primăria și Consiliul local Călărași. Cea mai bună performanță a echipei a fost înregistrată în Cupa României, ediția 1991 – 1992. Din postura unei divizionare C Dunărea Călărași avea să atingă faza sferturilor de finală, fiind eliminată de FC Plolitehnica Timișoara (Div. A) după 1-0 în turul de la Călărași și 0-2 în returul de la Timișoara. De altfel, în acea ediție, Politehnica Timișoara avea să joace finala cupei cu Steaua București. Până în faza sferturilor, Dunărea Călărași avea să elimine, în faza 16-imilor de finală, pe Gloria Bistrița (Div. A), scor 3-2 și în faza optimilor de finală, pe ASA Târgu Mureș, de asemenea divizionară A la acea vreme, cu scorul de 2-1. În sezonul 2015 – 2016, Dunărea Călărași a fost aproape de o promovare istorică în Liga I. Călărășenii au învins acasă cu 3-1 și au pierdut în deplasare cu 4-1 dubla manșă cu UTA Arad, ratând astfel barajul cu FC Voluntari. Echipa evoluează pe Stadionul Ion Comșa din Complexul Sportiv al Tineretului, stadion cu o capacitate de 14000 de locuri. În sezonul 2017-2018, Dunărea Călărași a promovat pentru prima dată în istoria clubului în Liga 1, cu Dan Alexa ca antrenor principal. Echipa joacă aproape toate meciurile într-un echipament de jos de culoare albastră. Echipa a mai purtat și alte denumiri precum: Celuloza (1962 - 1979), Dunărea (1979 – 1986, 1987-1992 și 1994 -2005), Oțelul (1986 - 1987), Sportul (1992-1994) și AFC Dunărea Călărași (2005 - prezent).

Semimaraton - Asociația Sportivă Călărași

Săptămânal, sâmbăta, pe timp frumos, Asociația sportivă Călărași, organizează curse de alergare pe categorii diferite de participanți:

400/800 m, cursele copiilor.
3 km, cursa populară ( aici vor concura și copiii între 14-17 ani).
5 km, cursa preferată a grupului A S Călărași)
10 km, o proba plăcută de mulți alergători.
21 km, proba regina din data de 15 octombrie.

Scopul competiției este de a promova sportul în municipiul Călărași precum și în țară și de a ajuta copiii în dificultate de la Fundația CID (Copii în dificultate), și anume, suma obținută din taxa de participare a concursului va fi donată Fundației CID pentru a putea continua misiunea de a asigura îngrijire și asistență copiilor cu boli neurologice grave, celor cu dizabilități, dar și copiilor cu risc crescut la abandon familial și scolar, proveniți din familii dezavantajate socio-economic.

Consiliul local al municipiului Călărași

Consilier local

Stema municipiului Călărași a fost aprobată în 1998. Aceasta se compune dintr-un scut albastru, încărcat cu un ostaș ecvestru, de argint, gonind spre dreapta și purtând geantă, sabie și flintă din același metal. În partea inferioară, o terasă roșie pe care se află un caducel de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate:

Ostașul reprezintă un călăraș purtător de ștafetă, categorie întâlnită în epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acest element face aluzie la denumirea localității - arme vorvitoare;
Caducelul evocă faptul că de-a lungul anilor așezarea a fost centru comercial.
Coroana murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reședință de județ.

În România, Consiliul Local este o autoritate administrativă autonomă deliberativă, compusa din primar și consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani. Consiliul Local se întrunește lunar în ședințe ordinare și, ori de câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. În intervalul dintre ședințe, Consiliul își desfășoară activitatea prin comisiile de specialitate, care propun, prin rapoarte, admiterea sau respingerea proiectelor de hotărâri sau a altor acte prezentate consiliului. Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebite. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

Stema municipiului Oltenița

Oltenița este un municipiu din județul Călărași, al doilea centru urban ca mărime și importanță a județului Călărași (după reședința de județ) și port la Dunăre. Ovid Densușianu deduce etimologic cuvântul Oltenița din bulgărescul ot devlnița - piatră de hotar. Otdevlnița a evoluat lent spre Oltenița, păstrându-se mult timp și această pronunție: Otdevlnița. Oltenița se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu. Orașul este punctul terminus al șoselei naționale DN4 care o leagă de București. De București orașul este legat și prin cale ferată.
În nordul orașului au fost găsite urme ale culturii Gumelnița. În anul 1830 localitatea și terenurile împrejmuitoare devin proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, Oltenița toată și împrejurimile ei sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica.În anul 1852 o delegație de localnici ai satelor înconjurătoare se adresează prințului Alexandru Dimitrie Ghica rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Oltenița se înființează la 23 aprilie 1853, având 750 de locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de case. În oraș existau două biserici, două școli primare de băieți având în total 208 elevi, o școală primară de fete, spitalul „Regina Elisabeta” având 18 paturi, o fabrică de apă gazoasă și două hoteluri. Orașul avea statut de reședință a plășii Oltenița din județul Ilfov. În 1950, Oltenița a căpătat statut de oraș raional și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, statut ce s-a păstrat până în 1968, când a redevenit oraș component al județului Ilfov, reînființat). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea orașului la județul Călărați. Orașul a primit statutul de municipiu în 1997. La recensământul din anul 2011 municipiul Oltenița număra 24822 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 84,7%, romi – 5,63% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Oltenița astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,75% și restul – nedeclarată sau altă religie. La Oltenița se află situl arheologic de interes național „Gumelnița” aflat la 3 km nord-est de oraș, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița. În rest, alte treisprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local: trei situri arheologice (Valea Mare, Coada Lupului și Renie), opt monumente de arhitectură (turnul de apă, liceul, policlinica, hotelul Victoria, casa Bărbulescu, muzeul de arheologie, ansamblul Bisercii Sfântul Nicolae și moara Dunărea) și două monumente memoriale sau funerare (monumentul erolor locali din primul război mondial și monumentul soldaților ruși căzuși în războiul Crimeii). Funcțiunea de bază a localității este cea de port la Dunăre, la care s-a adăugat în timp și cea industrială (construcții și reparații de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, șlepuri ș.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente prefabricate pentru construcții, industrie alimentară și ușoară, etc.), aici funcționând Șantierul Naval Oltenița, până în 2006 când a intrat în faliment. Aici s-au născut Ion Iliescu, fost președinte al României și Gabriela Cristea, prezentatoare de televiziune.

Stema municipiului Olteniţa se compune dintr-un scut tăiat ce cuprinde în partea superioară (o treime), în câmp roşu, un mănunchi alcătuit din trei spice de grâu de aur, cu câte două frunze fiecare, din acelaşi material. În partea inferioară (două treimi), în câmp albastru, este reprezentată o ancoră de argint, iar la baza sa sunt două fascii din acelaşi material. Scutul este timbrat cu o coroană murală din argint, formată din cinci turnuri crenelate,care conferă localităţii statutul de municipiu. Spicele de grâu evocă rolul aşezării în producţia agricolă, simbolizând bogăţia câmpiei din Lunca Dunării. Ancora evocă faptul că aşezarea este port şi reprezintă principala activitate industrială a localităţii. Cele două fascii de la baza scutului semnifică faptul că localitatea este situată într-o bogată zonă piscicolă, fiind mărginită de fluviul Dunărea şi râul Argeş.) Ea a fost aprobată prin HG nr 1537 / 2002.

Set 2 insigne - Consiliul Județean Călărași

Consilier local

Stema judeţului Călăraşi se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat şi despicat în şef. În partea superioară, în dreapta, pe verde, se află trei spice de grâu de aur dispuse în pal. În partea superioară, în stânga, pe roşu, se află un vas de aur, cu partea de sus trapezoidală, ornată, la bază, cu un motiv vegetal poziţionat în bară, cu partea de jos tot în formă de trapez, dar cu baza mare sus, care se unesc într-o fascie alezată, cu extremităţile rotunjite, având în partea superioară, pe aproximativ 1/3 din suprafaţă, trei linii orizontale trasate la distanţe diferite, iar în partea inferioară, pe aproape 2/3 din suprafaţă, motive vegetale, cel din mijloc spiraliform, inegale şi orientate, de asemenea, în bară. În partea inferioară, pe albastru, se află patru brâuri undate de argint. Semnificaţiile elementelor însumate sunt:

Spicele de grâu fac referire la principala ocupaţie a locuitorilor judeţului, agricultura.
Vasul reprezintă un vas de provizii, din lut ars, bitronic, uşor asimetric, din cultura Gumelniţa, datat din mileniul V î.e.n., descoperit pe teritoriul judeţului, la Măgura Cuneşti.
Brâurile de argint evocă fluviul Dunărea, pe al cărui mal stâng este amplasat judeţul.

Stema a fost aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 409 / 2019.

Conform articolului 122 din Constituția României, Consiliile judeţene constituie în autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Consiliul judetean este ales si functioneaza in conditiile legii. El este compus dintr-un Președinte al Consiliului Județean și un număr de membri (consilieri), diferit de la județ la județ în funcție de numărul de locuitori.

Călărași (în trecut, Lichirești și, temporar, Știrbeiu) este municipiul de reședință al județului cu același nume. Este cel mai mare oraș al județului și unul din cele mai importante municipii din regiunea de dezvoltare Sud aflat la o distanță de 120 km de București și 144 de km de Constanța. Orașul este situat în sud-estul României, pe partea dreaptă a cursului brațului Borcea al Dunării și este cunoscut pentru industria alimentară, industria de PAL melaminat, industria siderurgică, industria de hârtie și industria de prefabricate. Orașul cu denumirea veche Lichirești este menționat pentru prima dată într-o pe o hartă de la anul 1700, opera cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită în Italia, la Padova. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1832 de la orașul Urziceni). Prin oraș trece șoseaua națională DN3, care îl leagă spre nord-est de București și spre nord-vest de Constanța. La Călărași, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN21 care duce spre nord la slobozia și Brăila. În municipiul Călărași există 26 ha parc, cu o suprafață totală a spațiilor verzi de 137 ha. În anii 2007-2008, s-a înregistrat o creștere a acestor spații verzi, în special în cartierele de locuit de aproximativ 8 ha. În aceste condiții suprafața spațiului verde pe locuitor este de 4,58 m²/locuitor, o medie inferioară mediei naționale de 18 m²/locuitor. La recensământul din anul 2011 orașul număra 65181 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 82,91%, romi – 3,14% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Călărași astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși -85,33% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Principalele atractii turistice ale orașului sunt Grădina zoologică, Muzeul Dunării de jos, Situl arheologic Grădiștea, ruinele Cetății Vicina, Biserica Alexe, Catedrala Sfânta Anastasia, Catedrala Sfântul Nicolae, Cazarma Pompierilor, Monumentele Eroilor călărășeni, La Cruci, Soldaților, Vulturului sau Turnul de apă. În acest oraș s-a născut marele actor de teatru și film Ștefan Bănică (11 noiembrie 1933 – 28 mai 1995). Deasupra admiri stema municipiului Călărași iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat de pe aceste meleaguri.

Cazarma pompierilor

Liceul de băieți

Uzina electrică și bazinul de apă

Monumentul eroilor

Gara

Debarcaderul

Bulevardul Traian

Căpitănia Portului

Catedrala Sfântu Nicolae și Monumentul eroilor

Gimnaziul Știrbei Vodă

Călărași este un județ în sud-estul regiunii Muntenia cu reședința în municipiul Călărași. În anul 2002 județul număra 324617 locuitori, se întindea pe 5088 kilometri pătrați, având densitatea de 64 locuitori pe kilometrul pătrat. Structura etnică a județului era: 305536 români, 18343 romi, 469 turci, 97 maghiari, 34 ruși și încă câțiva din alte naționalități. Din punct de vedere administrativ județul se compune: din 2 municipii (Călărași, Oltenița), orașe (Budești, Fundulea și Lehliu Gara) și 50 de comune. Județul Călărași face parte din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, principalul curs de apă al județului. Alte cursuri de apă importante ale acestui județ sunt: Argeșul, Dâmbovița și salba de lacuri Mostiștea care se varsă în Dunăre. Principalele ramuri industriale din județ sunt: producția de gaze rare și bio-combustibili (Călărași și Lehliu Gară), prefabricate (Călărași), industria alimentară (Călărași), industria confecțiilor lohn (Călărași, Budești și Oltenița). În industria călărășeană predomină: industria metalurgică (26,9%), industria alimentară și a băuturilor (26,5%), industria prelucrării produselor din minerale nemetalice (14,1%), fabricarea substanțelor și produselor chimice (12,7%) și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (9,2%). În aprilie 2008 industria prelucrătoare a reprezentat 98,9%, iar industria energiei electrice, termice, gaze și apă 0,9% din totalul producției industriale realizate. Deasupra admiri stema județului Călărași și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.