Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE ARHITECTURII ITALIENE

1. Castelul Oului (în limba italiană - Castel dell'Ovo) este situat în Napoli, pe malul mării, unde se afla insula Megaride, transformată în peninsulă între timp. Acesta este cel mai vechi castel din orașul Napoli.

Construit probabil de către primii colonizatori greci în secolul al XVII-lea î.Hr., castelul devine Castrum Lucullanum, castelul lui Lucullus, în perioada romană (secolul I î.Hr.), mai precis făcea parte din locuința lui Lucullus, ce se presupune că se întindea pe câțiva kilometri. Castelul devine locaş de cult în 902 d. H, sarazinii amenință oraşul şi se decide distrugerea castelului (datorită amplasamentului său, era un punct nevralgic). Castelul a fost reconstruit ulterior.

Nenumărate legende sunt legate de acest castel:

Prima este legată de Homer. Se pare că atunci când a creat sirenele pentru Odiseea, s-a inspirat din povestea sirenei Partenope. Se spune că Partenope, dezamăgită, nu a reuşit să-l amăgească pe Ulise, s-ar fi sinucis în mare iar corpul său ar fi răsărit acolo unde astăzi este Castel dell’Ovo, adică pe stâncile insuliței Megaride. Mitul sirenei Partenope este unul dintre cele mai importante mituri fondatoare ale acestui oraș, iar în zilele noastre, napoletanii sunt numiți partenopei.
A doua legendă este legată de Virgiliu. Virgiliu a scris Eneida în bilioteca lui Lucullus. Dacă nu ar fi existat Eneida, Dante poate că nu ar fi scris Infernul ( să nu uităm că în Infernul lui Dante, ghidul este Virgiliu). Virgiliu era considerat de către popor un taumaturg, adică un făcător de minuni. Legenda spune că Virgiliu a ascuns un ou în interiorul castelului. Oul era depus într-o carafă de cristal, care la rândul ei, era depusă într-o cuşcă aurită. Legenda spune că acest ou nu trebuie să se spargă, pentru că spargerea să ar declanşa distrugerea castelului şi implicit distrugerea oraşului. Frica cea mai mare a napoletanilor în timpul celui de-al doilea război mondial era să nu cadă vreo bombă peste castel.
O altă legendă povestește despre Niccolò, un tânăr pe jumătate om, pe jumătate pește. Se spune că avea degete palmate, branhii și piele solzoasă și trăia pe fundul mării. Niccolò ar fi fost prieten cu regele Napoliului, căruia i-ar fi adus multe bogății de pe fundul mării, acolo unde se aflau și cadavre, și corăbii scufundate. După ce a adus mai multe sipete cu pietre prețioase, Niccolò ar fi dispărut. Nici regele, nici altcineva n-a mai știut nimic despre el. Cum nu s-a spus niciodată că a murit, legenda spune că el e încă sub ape, foarte supărat pe oameni și așteaptă un moment prielnic să iasă la suprafață.
O altă legendă vorbește despre Patrizia, născută în secolul al VI-lea d.Hr. C., urmașa lui Constantin ce a hotărât să-și dedice viața altor oameni. Ea a jurat să rămână castă, împotriva voinței împăratului care îi promisese c-o ia de soție. Apoi a fugit la Roma cu ajutorul slujnicelor sale, dar din cauza unei furtuni violente a naufragiat pe coastele orașului Napoli și s-a oprit pe insula Megaride, unde a locuit o vreme în peșteri împreună cu surorile ei. Ajunsă la Napoli, Patrizia și-a dat toate bunurile săracilor, dar în curând a murit de o boală fulminantă. În 1846, rămășițele sfintei au fost duse la mănăstirea San Gregorio Armeno care adăpostește și racla cu sângele ei care, ca și cel al San Gennaro, devine în mod miraculos lichid.

2. Unul dintre cele mai remarcabile monumente care au rămas în urma regilor normanzi este, fără putință de tăgadă, Catedrala Monreale din orașul Palermo, o superbă moștenire arhitectonică specifică regalității normande, care arată atenția îndreptată cu precădere spre detalii și, în special, spre bogăția decorațiunilor.

Edificiul a fost ridicat în anul 1170 de către William al II-lea, însă, inițial, nu a fost decât un lăcaș sfânt de dimensiuni reduse, și nu impresionanta catedrală pe care astăzi o putem admira cu toții. Cel care a ridicat-o, în anul 1182, la statutul de catedrală metropolitană a fost însa papa Lucius al III-lea, după această numire, lăcașul sfânt, servind drept sediu al arhiepiscopului metropolitan din Sicilia. Mai mult, în anul 1200, lucrările de construcție la clădirile mănăstirești și la palatul arhiepiscopal fuseseră finalizate. Atunci când William al II-lea a decis să construiască o catedrală în Palermo, și-a propus mai multe obiective. Înainte de toate, el și-a dorit să fie înscăunat ca suveran, iar apoi, demn de un asemenea conducător, să-și impresioneze supușii prin etalarea puterii și bogăției sale; și, de fapt, în spatele acestui obiectiv din urmă se află dorința de a reprima orice posibilă revoltă ce ar fi putut surveni ca urmare a înscăunării sale ca suveran. Pe de alta parte, William al II-lea a sperat, prin demararea lucrărilor de construcție la această catedrală, că va reuși să instaureze romano-catolicismul ca religie oficială de stat în Sicilia. Într-o oarecare măsură, dorința sa s-a împlinit, dar un lucru este, în schimb, cert, și anume că William a creat o catedrală măreață din toate punctele de vedere, care s-a păstrat chiar și zilele noastre. Prin urmare, indiferent de motivele care au stat la baza construirii unui astfel de lăcaș sfânt, Catedrala Monreale a rămas un giuvaier arhitectonic. La prima vedere, catedrala pare simplă, însă chiar și așa, odată ce pășim înăuntru, vom înțelege în ce anume constă măreția acestui splendid lăcaș sfânt. Iar ceea ce impresionează pentru prima oară sunt impozantele căi de acces, iar apoi, stilurile neobișnuite, aparținând mai degrabă unui ecletism bizar și nemaiîntâlnit la nicio altă structură de acest fel. De fapt, constructorul a combinat stilurile normand, bizantin și maur. Catedrala este un monument national al Italiei si una dintre cele mai importante atractii ale Siciliei. Dimensiunile sale sunt: 102 metri lungime, 40 de metri lățime și o suprafață de aproximativ 2200 metri pătrați. Edificiul este prevăzut cu arcade ascuțite sprijinite pe 216 perechi de coloane din marmură albă. Capitelurile din marmură sunt fiecare sculptate cu frunziș, scene biblice și alegorii, niciunul nu seamănă. Planul bisericii se bazează pe modele de origine cluniană din nordul Franței. Fațada flancată de două turnuri, în timp ce corul mare cu trei abside este similar cu una dintre primele biserici cu trei abside. Nava bazilicană este lată, cu coridoare înguste. Pe fiecare parte, coloane monolitice din granit oriental gri (cu excepția uneia, care este din marmură cipolin) susțin opt arcade ascuțite mult stilate. Peste tot, acoperișurile sunt din lemn deschis, cu o înclinație foarte scăzută, simple din punct de vedere constructiv, dar bogat decorate cu culori, acum în mare parte restaurate.

La capătul vestic al navei sunt două turnuri proeminente, cu un pronaos (intrare) între ele. Principalele caracteristici interne sunt mozaicurile de sticlă (6500 metri pătrați), executate în stil bizantin între sfârșitul secolului al XII-lea și mijlocul secolului al XIII-lea, atât de către maeștri locali, cât și de către venețieni.

3 . Domul Santa Maria del Fiore (în limba italiană - Basilica di Santa Maria del Fiore) din orașul italian Florența este recunoscut pentru stilul său arhitectonic (cubist baroc și renascentist).

Edificiul este situat in partea de nord a fluviului Arno, ce strabate orasul de la est la vest, si reprezinta miezul centrului istoric al Florentei si punctul de plecare in explorarea frumusetilor medievale si renascentiste ale orasului care a revolutionat cultura occidentala. Este cea de-a doua biserică ca mărime din Italia, după Bazilica Sfântu Petru din Roma. Numele său, Biserica Sfintei Maria a Florilor, se referă la floarea de liliac, care este simbolul Florenței, sau la însuși numele vechi al orașului, Fiorenza. Cunoscand o perioada infloritoare spre sfarsitul secolului al XII-lea, in orasele medievale, intre care exista si o mare rivalitate, se construiau edificii impunatoare, fiecare incercand sa-si afirme suprematia. In acea perioada catedrala Florentei era Santa Reparata fondata in secolul VII, pe care florentinii o considerau banala si inadecvata pentru maretia orasului lor. Astfel au decis si l-au insarcinat pe arhitectul Arnolfo di Cambio (1245 - 1302) sa proiecteze o noua structura care sa intreaca prin frumusete si vastitate edificiile create de greci si romani, dar mai ales pe cele costruite de marii rivali, Siena si Pisa. Piatra de temelie a Domului din Florenta a fost pusa pe 8 septembrie 1296, iar bisericii i-a fost dat numele de Santa Maria del Fiore. Edificiul a fost construit peste ruinele bisericii Santa Reparata, care fusese de-a lungul timpului catedrala Florentei, dupa Baptisteriu si Biserica San Lorenzo. Lucrarile au fost intrerupte la moartea lui Arnolfo di Cambio in 1302, iar in 1331, Giotto, considerat unul dintre cei mai revolutinari artisti ai epocii, a fost insarcinat sa finalizeze proiectul titanic al noii catedrale. Dupa Giotto, care s-a occupat mai mult de construirea Clopotnitei (Campanile) din Piata Domului, de lucrari s-au ocupat mai multi arhitecti, intr-o perioada in care Europa era devastata de ciuma si de tubulente economice si politice, iar finantarea proiectului devenise o problema. Dificultati in realizarea constructiei au fost intampinate la cupola, care exercita o greutate si forte laterale mult prea mari pe zidurile de sustinere. Cel care a reusit sa o finalizeze a fost Filippo Brunelleschi in anul 1436. Construirea Domului din Florenta a durat 140 de ani, dar fatada actuala a aparut abia in 1887 si este opera arhitectului Emilio de Fabris. Catedrala a putut fi apoi sfințită de către Papa Eugen al IV-lea. Suprafața utilă a acestui edificiu este de 3600 metri pătrați, iar înălțimea sa este de 114,5 metri. In arhitectura Domului predomina stilul gotic, iar fatada cu ornamente bogate si viu colorata contrasteaza puternic cu interiorul auster al catedralei, in care vizitatorul poate admira capodopere ale unora dintre cei mai mari artisti ai epocii – fresce pictate de Vasari, Paolo Uccello si Andrea del Castagno. De asemnea puteti vizita relicvelele antice si ale constructiilor anteriore excavate sub catedrala. Cupola Domului din Florenta, capodopera arhitecturala si inginereasca a lui Brunelleschi, reprezinta un punct de referinta in istoria arhitecturii si a fost sursa de inspiratie pentru Michelangelo cand a proiectat cupola Bazilicii Sfântu Petru din Roma.

Pentru a ajunge in varful Domului, pe cupola, trebuie sa urcati 463 de trepte printre cei doi pereti ai cupolei. Urcarea este extenuanta si nu e recomandata celor care sufera de claustrofobie sau nu sunt prea in forma, insa priveliștea de pe varful cupolei va va taia respiratia. De aici puteti admira Piata Domului cu Baptisteriul si Clopotnita, iar panorama Florentei este minunata.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx______________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Champions League 24.08.2016

Manchester City - F.C.S.B.

Liga Campionilor UEFA (engleză UEFA Champions League; cunoscută inițial drept Cupa Europei, apoi numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992), abreviată deseori UCL, este prima competiție fotbalistică inter-cluburi europeană ca valoare, fiind organizată de UEFA. Real Madrid este cel mai de succes club din istoria competiției, câștigând trofeul de paisprezece ori, inclusiv primele 5 ediții. Cluburile spaniole au cele mai multe trofee cumulativ (19), urmate de cele, engleze și italiene (câte 12). Competiția a fost câștigată de 22 de cluburi diferite de-a lungul timpului, 12 dintre care au câștigat-o de mai multe ori. De când competiția și-a schimbat denumirea și structura în 1999, Real Madrid este unicul club care a reușit să câștige în trei ediții consecutive trofeul. Campiona sezonului 2022 – 2023 este Manchester City, care s-a impus în finală cu scorul de 1-0 în fața celor de la Inter prin golul marcta de Rodri în minutul 68. Steaua București a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în anul 1986, impunându-se cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, în fața echipei FC Barcelona. Cu acea ocazie, portarul Stelei, Helmuth Duckadam a intrat în cartea recordurilor reușind să apere patru penalty-uri consecutiv. În anul 1989, Steaua a ajuns din nou în finală, dar a pierdut cu 4-0 în fața lui AC Milan. Tot Steaua a mai reușit o calificare în semifinale, în 1988, fiind atunci eliminatǎ de Benfica Lisabona (0-0 acasǎ și 0-2 în deplasare). Alte performanțe notabile au fost obținute de Dinamo București, ajunsă în semifinale în 1984 (0-1 în deplasare și 1-2 acasă cu FC Liverpool) și de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească calificată în sferturile de finală ale competiției, în anul 1981 (0-2 acasă și 1-1 în deplasare cu Bayern Munchen).

Trofeul Ligii Campionilor, (Champions League) de asemenea cunoscut și ca Cupa Campionilor Europeni, se acordă anual de către UEFA clubului de fotbal care câștigă Liga Campionilor UEFA. Trofeul este transferabil, la finele sezonului următor de UEFA Champions League, deținătoarea lui actuală îl returnează forului UEFA, ca aceasta la rândul său să-l înmâneze noii campioane europene inter-cluburi. Aceasta este a 6-a cupă la număr. Conform unei reguli introduse de UEFA în sezonul 1968-1969, clubul care câștigă Liga Campionilor de 5 ori, sau 3 ori consecutiv, poate să-și păstreze trofeul pentru totdeauna. Până în prezent doar cinci cluburi dețin în posesie permanentă trofeul Ligii Campionilor:

Real Madrid - după cinci câștiguri consecutive între 1956 – 1960
Ajax Amsterdam - după cel de-al treilea câștig consecutiv în 1973
Bayern Munchen - după cel de-al treilea lor câștig consecutiv în 1976
A C Milan - după obținerea a cinci titluri - 1994
F C Liverpool - după obținerea a cinci titluri - 2005
F C Barcelona – după obținerea a cinci titluri – 201

Trofeul Champions League costă aproximativ 9700 euro, cântărește 7,5 kilograme și are o înălțime de 73,5 centimetri.El a fost modelat de elvețianul Jorg Stadelmann, în anul 1967, după o muncă aproximativă de 340 de ore.

Manchester City Football Club, cunoscut ca Manchester City sau simplu Man. City este un club de fotbal din orașul englez Manchester. Sub conducerea lui Pep Guardiola, Manchester City câștigă Liga Campionilor în sezonul 2022-2023, primul trofeu din istoria clubului și devine a doua echipa engleză (după Manchester United) care reușește tripla într-un sezon (2022-2023). Manchester City Footbal Club a luat ființă în anul 1880 sub numele St. Mark's West Gorton la inițiativa membrilor bisericii St. Mark's Church of England, West Gorton, din localitate. Pe fondul unui șomaj ridicat au apărut probleme sociale foarte mari ca alcolismul și violența între anumite bande. Arthur Connell (rectorul Bisericii St. Mark) și fiica acestuia Anne Connel s-au implicat în reducerea acestor probleme și prin urmare au creat un club de cricket în 1875. În 1880 doi paznici ai bisericii St Mark -William Beastow și Thomas Goodbehere- au creat și o echipă de fotbal numită "St. Mark's West Gorton". Uneori aceasta era numită West Gorton (St Mark's). În 1884, clubul a fuzionat cu o altă echipă Gorthon Athletic, însă această fuziune a durat câteva luni. West Gorton se va numi Gorton Association Football Club, iar Gorton Athletic va deveni West Gorton Athletic. În 188 Gorton A.F.C. a devenit un club profesionist, mutându-se pe Stadionul Hyde Road, ceea ce a condus la schimbarea numelui în Ardwick Association Football Club pentru a reflecta noua locație din partea de est a orașului. În 1891 Ardwick A.F.C. reușește să cucereacă primul trofeu Manchester Cup învingând echipa concitadină Newton Heath LYR. La 16 aprilie 1894 Ardwick A.F.C. devine Manchester City Football Club, fiind companie înregistrată. Cea mai de succes perioadă a clubului a fost la finalul anilor 1960 și începutul anilor 1970 când a câștigat campionatul, Cupa Angliei și Cupa Cupelor, toate trofeele sub conducerea antrenorilor Joe Mercer și Malcolm Allison. De la Cupa Ligii câștigată în 1976, clubul nu a mai obținut niciun trofeu important. Mai mult, declinul clubului a consemnat și două retrogradări din primul eșalon în anii 1990, în sezonul 1998-99 ajungând până în al treilea eșalon al fotbalului englez, pentru prima dată în istoria clubului. În 2008, echipa a fost cumpărată de un consorțiu de firme din Abu Dhabi care a investit sume importante de bani în aducerea de jucători noi (în vara anului 2009 au fost plătite peste 100 de milioane de lire sterline pentru transferuri). Din 2003, echipa evoluează pe Stadionul City of Manchester, arenă cu o capacitate de 47826 de locuri.

Fotbal Club Steaua București, cunoscut ca Steaua București sau simplu Steaua, este un club de fotbal românesc, care evoluează în liga I. Este clubul românesc cu cel mai mare succes fotbalistic pe plan național și internațional. De-a lungul istoriei, Steaua a câștigat cele mai multe campionate, cupe și supercupe ale României. La data scrierii prezentului articol - noiembrie 2012 - palmaresul naţional al clubului este următorul: 23 de titluri de Campioană naţională, 21 de Cupe ale României şi 5 Supercupe ale României. Steaua a fost prima echipă din estul Europei și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, și a doua echipă est-europenă și singura din România care are în palmares Supercupa Europei. Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București), clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în anul 1961. Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române. Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în anul 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiția istorică și stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naţionale. De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări de proprietari și de regimuri. Culorile tradiţionale ale clubului sunt roşu şi albastru. Steaua a jucat multe meciuri pe stadionul Ghencea, inaugurat în anul 1974 şi care are capacitatea de 28365 locuri. Ultimile meciuri ale Stelei s-au desfăşurat pe ultramodernul stadion Arena naţională, construit pe locul vechiului stadion 23 August. Deasupra am postat stemele (logourile) clubului de fotbal STEAUA Bucureşti, de-a lungul timpului. Pe stadionul barcelonez arhiplin “Ramon Sanchez Pizjuan”, în care suporterii catalani au creat pe întreaga durată a meciului o atmosferă incendiară, jucătorii Stelei au rezistat presiunii create ajungând la loviturile de 11 metri, unde fantasticul Duckadam, care ulterior a ajuns în 'Cartea Recordurilor', a apărat toate cele patru execuţii ale jucătorilor spanioli, iar Lăcatuş şi Balint au punctat pentru acel uriaş triumf. Şi-au adus aportul la acea izbândă, elogiată în presa din întreaga lume, jucători de o valoare incontestabilă: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu-Bălan, Majaru, Balint, Boloni-Lăcătuş Piţurcă, echipa de bază din acel meci. Dar şi Radu II, Iordănescu, Stângaciu, Pistol, T. Stoica, suspendat în acel meci. În marea lor majoritate, după Decembrie '89, au evoluat la echipe din campionate puternice ale bătrânului continent. De asemenea, trebuie amintită conducerea tehnică, formată din Emeric Ienei şi Anghel Iordănescu, şi conducerea administrativă, formată din Ion Alexandrescu şi Constantin Dănilescu. Ei au fost cei care prin competenţă şi profesionalism au dus la această extraordinară victorie a fotbalului românesc.

Concursul internațional Discovery - martie 2022

Concursul internațional Discovery este un concurs de cultură generală ce are ca scop transformarea unor rezultate din bune în formidabile. Concursul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani îndrăgostiți de natură, pasionați de cunoașterea mediului, geografie sau biologie, celor ce știu că-n spatele unei simple frunze se ascund mistere ce abia așteaptă să fie descoperite, celor curioși, neobosiți și însetați de cunoaștere. Fiecare participant primește un test și va rezolva subiectele pentru nivelul de vârstă corespunzător. Subiectele de concurs sunt de cultură generală specifică fiecărui nivel, ponderea lor raportată la discipline/domenii experimentale/cultură generală extra curriculară fiind absolut aleatorie. Subiectele de concurs sunt structurate după cum urmează:

Grupa mică: 4 subiecte de nivel mediu- obligatorii și 2 subiecte de nivel performer – opționale;
Grupa mijlocie: 5 subiecte de nivel mediu – obligatorii și 2 subiecte de nivel performer – opționale;
Grupa mare – clasele primare și gimnaziale: 9 subiecte obligatorii pentru nivelul mediu și 5 subiecte facultative, cu grad de dificultate mai ridicat, pentru nivelul performer.

Copiii de nivel preșcolar vor avea la dispoziție 30 de minute pentru a rezolva subiectele destinate vârstei lor, în vreme ce participanții din clasele pregătitoare, primare și gimnaziale vor avea alocate în acest scop 50 de minute. Subiectele rămân secrete până în momentul desfășurării concursului. Toți participanții primesc:

revistă de concurs frumoasă și captivantă, în format A4, cu 24 de pagini integral color;
diplomă de merit;
medalia Generației Discovery, ce vine ca o încununare a efortului și a curajului fiecărui participant.
dreptul de a participa gratuit la concursul „Vreau să fiu performer!”

Proiectul Discovery este unul îndrăzneț și frumos care adună în competiția pentru titlul de Performer Discovery copii din România, Republica Moldova, Serbia, Spania, Grecia și Țările de Jos.

B.P.D. - (Blocul Partidelor Democrate)

Blocul Partidelor Democrate (B.P.D.) a fost o alianță electorală a forțelor politice pro-comuniste la alegerile generale din anul 1946 din România. Din BPD făceau parte: Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat Român, Frontul Plugarilor, Partidul Național Liberal - Tătărescu, Uniunea Patrioților, Partidul Național Țărănesc - Anton Alexandru și Comitetul Democrat Evreiesc. În urma unei campanii electorale în care s-au înregistrat multe violențe, încălcări ale normelor democratice și fraude, Blocul Partidelor Democrate a fost declarat câștigător al alegerilor cu 68,70% din voturi și România a trecut efectiv la comunism. Deasupra am aplicat un afiș electoral al B.P.D.

A.G.V.P.S. (Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

Cerbul, denumire ştiinţifică - Cervus elaphus - este un mamifer ierbivor. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20 - 30 cm, fără rozete. Un cerb poate trăi până la 20 de ani. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Sezonul de vânătoare este cuprins între 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi, iar pentru ciute se termină mai târziu, la 15 februarie. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu o parte din acesta.

Bun pentru cantina fabricii Proroca - 50

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul prezentat aici este rotund și a fost emis în anul 1900. Nu se cunoaște diametrul și materialul din care s-a confecționat acest jeton și nici unde a existat Fabrica Proroca, Proroca fiind probabil numele proprietarului fabricii, deoarece o localitate cu acest nume nu se cunoaște în România. Având în vedere că jetonul are o valoare, se poate deduce că la sosirea în cantină, în momentul comandării meniului, muncitorul achita contravaloarea meniului și încă 50 bani și primea mâncarea în tacâmuri dar și un astfel de jeton. După ce servea masa muncitorul prezenta vânzătorului tacâmurile și jetonul, primind înapoi contravaloarea jetonului – 50 bani. Astfel vânzătorul cantinei avea un control sporit asupra tacâmurilor sale.

Insigna - A.S. (?)

Nu există informații despre cine a comandat realizarea acestor insigne și cam ce ar putea însemna prescurtarea A.S. S-ar putea înțelege că este vorba despre o asociație (agenție) sportivă, studențească sau științifică. Se cunosc mai multe insigne cu diverse simboluri grafice și acelelași litere (A.S.). După simbolurile grafice redate pe insignă sunt tentat să cred că este vorba despre o asociație studențească din domeniile cultură sau știință. Dacă cineva dintre cititorii acestui blog are informații certe cu referire la acest gen de insigne este rugat să scrie la rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol de blog. Cu mulțumiri din partea autorului blogului!

_______________ooOoo_______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII