Epaminonda's Blog.....: NORDLINGEN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură, trimiteri poștale și vederi generale din vremuri

diferite, din orașul german NORDLINGEN, landul BAVARIA,

regiunea administrativă ȘVABIA, precum și o medalie,

o monedă, un jeton și o insignă locală.

Primăria

Biserica Sankt George

Altarul bisericii Sankt George

Primăria (treptele) și Turnul bisericii

Fântâna din centru

Turnul cu poartă

Intrarea în Primărie

Cetatea

Turnul Berger

Strada Berger și Turnul bisercii

Turnul Spitz

Turnul de tortură

Strada Lopsinger

Piața centrală

Institutul Maria Stern

Vedere la 1665

Vedere la 1930

Vederi generale

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Monedă locală

Medalie locală

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE EMISE DE

CRUCEA ROȘIE ROMÂNĂ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Evidențiat - Crucea Roșie a R.S.R.

(Republica Socialistă România)

România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din anul 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila. Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963.

Insignă - Crucea Roșie

Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897.

La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942.

Insignă - Crucea Roșie

Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960.

Insigna - G.P.A.S. - R.P.R.

(Gata pentru apărarea sanitară - Republica Populară Română)

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958.

Insignă - Crucea Roșie

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.

Soră auxiliară - Crucea Roșie a R.P.R.

(Republica Populară Română)

Activitatea instituției surorilor de caritate din țara noastră s-a desfășurat prin Societatea națională de Cruce roșie. Între anii 1888 și 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În anul 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școala cu 10 paturi. Profitând de o perioadă de pace, Crucea Roșie Română a continuat să se organizeze și să se pregătească, atât din punct de vedere material, cât și din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi în măsură să acționeze cât mai eficient în cazuri de necesitate. Prin Statulul Crucii Roșii, adoptat în anul 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății. De aceea, în anul 1906, s-au pus bazele “Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România”, prima președintă aleasă fiind Irina Câmpineanu. Societatea activa în paralel cu cea înființată în anul 1876 și se ocupa cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea în caz de război și calamități, pregătea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orașele țării. În anul 1915, Adunarea Generală a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor doua entități. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: „Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară. Cu toții, de la mic la mare, să o sprijinim cu evlavie, cu însuflețire, cu nesfârșita dragoste”. Cu sprijinul unui număr impresionant de voluntari, Crucea Roșie Română a trecut proba de foc a primului război mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în București și în țară. La chemarea Societății Naționale de Cruce Roșie, femei aparținând celor mai diverse categorii sociale s-au oferit voluntar să activeze în spitalele și în cantinele administrate de organizație.

Însăși Regina Maria s-a implicat în operațiunile desfășurate în sprijinul răniților. În acei ani grei pentru țară, Crucea Roșie Română a asistat în spitalele proprii peste 150000 de răniți, a asigurat hrana pentru militari, refugiați și populația afectată de conflict, a facilitat schimbul de corespondența între prizonierii de război și familiile acestora, a sprijinit cu hrană și îmbrăcăminte prizonierii romani din lagărele inamice. Fondurile pentru aceste operațiuni au fost mobilizate de Crucea Roșie din donații publice, provenite de la populație și de la surse externe. În poza aplicată este Regina Maria a României în mijlocul surorilor de caritate.

Insigna - A.A.M. România

Asociația asistenților medicali

Asociația asistenților medicali din România (A.A.M.) a fost o formă de organizare a personalului cu calificare medicală medie din instituțiile spitalicești românești. Astăzi interesele acestei categorii de personal sunt reprezentate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Această nouă structură organizatorică este organizaţie profesională şi de reglementare cu rol de a elabora norme şi reguli de practicare a profesiei de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical, astfel încât profesioniştii să asigure pacienţilor servicii de calitate, în condiţii de siguranţă şi securitate. Ordinul autorizează exercitarea profesiei, îi înregistrează în baza sa de date pe toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali din România şi, de asemenea, judecă abaterile de la regulile de etică şi deontologie.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA BANCARĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE