Epaminonda's Blog.....: LE PUY

***

DIN ÎNŢELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

“Proverbe turceşti”

Coarnele nu-i atârnă greu boului, nici aripile păsării.
Drumul cel bun se află întrebând.
Păstrează paiele de jos că ţi-or fi cândva de folos!

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

40 de ani de domnie ai lui Carol I

Carol I - Domnul românilor - 1866

Carol I - Primul rege al României - 1906

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

A 50-a aniversare a Unirii Principatelor

1859 ianuarie 1909

A 50-a aniversare a Unirii Principatelor

Iubire, Pace şi Unire

1859 * 5-24 ianuarie * 1909

Cuza Vodă * 1820 - 1873

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut 20 martie 1820 la Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 la Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România.A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel Unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Asemenea multora din elita românească din vremea sa familia lui Cuza avea şi rădăcini greceşti.

Aşezămintele Brâncoveneşti

100 de ani de la înfiinţarea Aşezămintelor Brâncoveneşti,

creştinească aşezare de binefacere

pentru ajutorarea celor în suferinţă

1838 - 1938

Asezamintele Brancovenesti, situate în inima centrului istoric al Bucurestiului, au fost fondate în 1835-1838, fiind o ctitorie a Saftei Brancoveanu. Aceste clădiri au fost gandit ca un spital pentru oamenii saraci. Cupola, in urma unui incendiu, a fost reconstruita intre anii 1880 si 1890; aceasta cupola acoperea sala de bal, o incapere imensa care pastrase toate detaliile arhitecturale de la inceputuri, toate busturile, cu o uriasa scara de marmura si din care se iesea in mai multe cabinete si saloane; În anul 1904 planseele din lemn au fost schimbate cu plansee de beton armat si au fost adaugate corpuri noi de cladire; Carol al II-lea a ajutat spitalul cu fonduri, dupa exproprierea averilor familiei Brancoveanu, iar pe perioada celui de-al doilea razboi mondial a functionat ca spital militar; dupa restabilirea autonomiei de catre Mihai I, in 1946 spitalul a trecut in proprietatea statului, sub guvernul Petru Groza.

In secolul XX, Spitalul Brancovenesc a devenit o institutie medicala pilot, în cadrul careia s-au dezvoltat scoli medicale profilate pe mai multe specialitati. Din pacate, totul a fost spulberat în mai 1984 cand, pentru infaptuirea planului funest de creare a unui centru civic croit pe masura grandomaniei paranoice a lui Nicolae Ceausescu, cladirile incarcate de istorie au fost demolate. Personalul medical a fost mutat, nu fara impotrivire, si nu fara lacrimi; multi dintre cei care au avut curajul sa se impotriveasca au ajuns si in inchisoare pentru cateva luni, dar au fost reabilitati in urmatorii 2-3 ani.

___________xxXxx_____________