Epaminonda's Blog.....: OSCHERSLEBEN

Mai jos admirați și alte fotografii din localitatea germană

OSCHERSLEBEN, districtul BOERDE, landul SAXONIA

ANHALT, câteva trimiteri poștale ilustrate, o insignă, o

monedă și o medalie locale.

Biserica Sfânta Maria

Biserica Sfântul Nicolae

Turnul Befestigungsanlage

Circuitul auto

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Monedă locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

xxx

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Florea Dumitrache "Mopsul" 1948 - 2007

Florea Dumitrache a fost jucător bucureștean de fotbal, maestru emerit al sportului, subinginer, poreclit “Mopsul” care s-a născut la data de 22 mai 1948 ți a decedat la data de 26 aprilie 2007. S-a legitimat în anul 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la T.U.G, unde în 1964 a fost descoperit de antrenorul Traian Ionescu, cel care l-a transferat la Dinamo, club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale activității sale de jucător. Atacant de mare valoare, Dumitrache a făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de bază. Florea Dumitrache a fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea loviturilor de cap. Iată cluburile la care a jucat Dumitrache: Rapid București (1961-63), T.U.G. București (196-64), Dinamo București (1964 – 76), Jiul Petroșani (1976-79), Corvinul Hunedoara (1979-83) și Minerul Știința Petroșani (1983-84). Dintre performanțele marelui jucător amintesc:

Selecții în echipa națională: 31 (15 goluri)
Campion național: 3 titluri (1971, 1973, 1975)
Cupa României: o victorie (1968)
Golgheter al campionatului național: 2 titluri (1969 și 1971)
Fotbalistul nr.1 al României: 2 titluri (1968 și 1969)
358 prezențe în prima divizie - 170 de goluri
Cupele europene: 20 de meciuri, 8 goluri

Să ne amintim de turneul final al Campionatului mondial de fotbal „Mexico 1970”, unde Florea Dumitrache a înscris două dintre cele patru goluri pentru echipa națională. România a fost repartizată în grupa a III-a, alături de Brazilia, Anglia și Cehoslovacia. A fost un campionat mondial dominat de fair play, fără jucători eliminați. Atunci s-a introdus și conceptul de cartonașe galbene și roșii, inaugurarea „galbenului” fiind făcută la meciul de debut dintre Mexic și URSS. Mascota ediției a fost Juanito, un băiețel cu sombrero, îmbrăcat în echipamentul de joc al țării gazdă. El promova tradiția locală, dar și mingea Adidas Telstar, primul balon oficial al unui campionat mondial, pe care mascota mexicană îşi ținea piciorul. În 1970, România participa pentru a patra oară la un turneu final al campionatului mondial, dar spre dezamăgirea noastră nu a putut depăși faza grupelor. Asta nu a însemnat că au lipsit satisfacțiile, având în vedere victoria cu Cehoslovacia și cele două goluri înscrise Braziliei, viitoarea campioană. România a participat la campionatul mondial cu un lot de 22 de jucători, atacanți fiind Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Gh. Tătaru, F. Domide, aceștia fiind dirijați de marele antrenor român Angelo Niculescu. Meciurile echipei naționale au avut loc pe stadionul Jalisco din Guadalajara, iar rezultatele au fost onorabile: România - Cehoslovacia 2 -1, România - Anglia 0 – 1, România -Brazilia 2 – 3, echipa noastră clasându-se pe locul 3, după Brazilia și Anglia. Prestația bună a echipei, dar mai ales jocul deosebit pe care atacantului Florea Dumitrache l-a avut la acel campionat mondial, coroborat cu starea de spirit extraordinară în rândul suporterilor au dus la realizarea acestei insigne-medalion. Pe baza aceluiași proiect s-a realizat în anul 2007 la Monetăria Statului o insignî dar și o medalie cu chipul lui Dumitrache. Piesele sunt confecționate din tombac nichelat patinat prin presare, sunt rotunde și au diametrul de 30 milimetri.

Regina Elisabeta a României - 1 Martie 1902

Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied; născută 29 decembrie 1843 la Neuwied (azi Germania) și decedată 18 februarie / 2 martie 1916 în București a fost doamna, apoi regina României în timpul domniei soțului ei, Carol I al României, fiind patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea “Regina Elisabeta" a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe. Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Griorescu și poetul Vasile Alexandri. Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Expres făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris. Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România. În 1909 Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară etc. A scris enorm, peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice și patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Spada masonică șerpuită

Piesa de mai sus este Spada masonică șerpuită (epee flamboyante) – instrumentul Venerabilului Lojii care invocă Marele Arhitect al Universului. Ea se prezintă sub forma unei lame sinuoase, cu mânerul din lemn bățuit ce are la capăt o rozetă de forma unei broșe. Ea are dimensiunile de 12 x 4 centimetri și poate fi văzută în colecția Muzeul Național Bruckenthal – Muzeul de Istorie Sibiu. Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume: ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite. SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL, după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii. COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi. MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Colegiul medicilor din România - Secția dentistică

Colegiul Medicilor din România, înființat prin Legea Sanitară din 1930, este organizația profesională a corpului medical, care are sarcina să controleze practica medicală și să vegheze la păstrarea prestigiului corpului medical, luând măsurile necesare pentru preîntâmpinarea sau sancționarea abaterilor săvârșite prin actele medicale profesionale și deontologie medicală. Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor a fost publicat pe 1 octombrie 1931. În 1938, Preşedinţia Consiliului de Miniștri a aprobat insigna corpului medical, cât şi purtarea acesteia. Primul model îl reprezintă pe Esculap, zeul medicinii, încadrat de literele „C” şi „M”. Pe revers, este ataşat un buton pe care este reprezentată stema României în centru, iar pe margine inscripția „ COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA”. De asemenea, pe corpul insignei este ştanţată seria acesteia. O variantă mai tardivă utilizează ca sistem de prindere o agrafă verticală, iar inscripţia „COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA” este prezentă în relief direct pe corpul insignei. Modelul prezentat aici ste cel al Secțiunii de Dentistică. Pe avers, litera „D” înlocuieşte numele lui Esculap, iar pe revers inscripția „SECŢIA DENTISTICĂ” este în relief, de asemenea pe corpul insignei este ştanţată seria. Piesa este confecționată din alamă aurită și are dimensiunile 17,2 x 15 milimetri.

Colegiul Medicilor din România (CMR) este o organizație profesională din România reînființată în anul 1995. Este o instituție de interes public, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial. Obiectul principal de activitate al CMR este controlul și supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea legilor și regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic și păstrarea prestigiului acestei profesiuni în cadrul vieții sociale. Ca organizație profesionala, CMR apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a medicului în exercitarea profesiei.

Ucenic fruntaș

Conform Dex, ucenicul este o persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. Această insignă a fost realizată în vremea de început a regimului comunist din România, ca dovadă este prezența stelei în cinci colțuri reprezentată la partea superioară a insignei. În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, printre care și sportivii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecăruia, aici încadrându-se și această insignă. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.

Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. De pe insignă nu lipsesc spicul de grâu și roata dințată (simbolurile agriculturii și industriei), rafinăria (bogăția subsolului național), cartea (necesitatea de culturalizare a tineretului) culorile naționale ale drapelului și steaua (viitorul comunist a societății românești).

_________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ