Epaminonda's Blog.....: JARACZEWO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză JARACZEWO, județul

JAROCIN, voievodatul POLONIA MARE, din vremuri diferite,

câteva trimiteri poștale și o matrice sigilară locală.

Biserica

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Matrice sigilară locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O CUGETARE PROPRIE

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Virtutea Aeronautică 1930 - 2000 militari și civili clasa a 3-a

Ordinul Virtutea Aeronautică este destinat răsplătirii aviatorilor. A fost creat de regele Carol al II-lea, prin Decretul regal nr. 2895 din 31 iulie 1930, fiind primul ordin nu numai din România, ci şi din lume creat special pentru aviatori. Este de același rang cu Ordinul Virtutea Militară. Ordinul are patru clase. Prima variantă a ordinului a fost realizată în anul 1930, având clasele „Cruce de Aur”, „Cavaler”, „Ofițer” și „Comandor”; Pentru fiecare variantă s-au oferit două tipuri după caz: "de Pace" fără spade și "de Război" cu spade. În anul 2000 prin Legea nr. 29 s-au instituit noi ordine și medalii aferentă sub aceiași denumire. Aici vă prezint câteva informații despre Medaliile Virtutea Aeronautică. Medalia Virtutea Aeronautică cu însemn de pace este asimilată în ierarhie, la clase egale, cu medaliile cu însemne de pace Virtutea Militară şi Virtutea Maritimă, iar Medalia Virtutea Aeronautică cu însemn de război este asimilată în ierarhie, la clase egale, cu medaliile cu însemne de război Bărbăţie şi Credinţă şi Virtutea Maritimă. Medalia Virtutea Aeronautică cu însemn de pace se prezintă astfel: pentru militari, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi bareta; pentru civili, sub o singură formă: însemnul. Însemnul de pace şi de război al Medalie Virtutea Aeronautică este o piesă circulară, care are pe avers redată efigia unei tinere purtând o cască înaripată. Însemnul de război al Medaliei Virtutea Aeronautică se deosebeşte de însemnul de pace al Medaliei Virtutea Aeronautică prin aplicarea între medalie şi semicunună a două spade încrucişate cu vârfurile în sus. Medalia Virtutea Aeronautică cu însemne de pace şi de război se poate acorda: maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate, în rezervă sau în retragere, militarilor în termen, militarilor angajaţi şi personalului civil fără studii superioare care lucrează în ministere cu responsabilităţi în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, aparţinând forţelor aeriene şi aviaţiei civile; maiştrilor militari, subofiţerilor, militarilor şi personalului civil aparţinând forţelor aeriene ale statelor cu care România are relaţii de colaborare în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Medalia Virtutea Aeronautică se conferă de Preşedintele României prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale făcute, potrivit art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea 29/2000, de miniştri pentru persoanele din domeniul lor de activitate. Medalia Virtutea Aeronautică cu însemne de pace şi de război cuprinde 3 clase. Acestea sunt în ordine crescătoare următoarele: clasa a III-a; clasa a II-a și clasa I. Medalia Virtutea Aeronautică cu însemn de pace se poate acorda nelimitat pentru clasele a III-a şi a II-a şi este limitată la 1.000 de membri pentru clasa I, având însemne deosebite pentru militari şi civili.

Crăciun 2007 - România - Nașterea Domnului Iisus Hristos

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (stil nou – calendar gregorian) sau 7 ianuarie (stil vechi – calendar iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește și în ziua următoare. La începutul secolului al XX-lea Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini, cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.
Evanghelia canonică a lui Luca, cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în Betleem (din Iudea controlată de romani), din mamă fecioară, într-i iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, cei trei magi urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge la timp în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimea istoriei poporului român. Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (20 decembrie) este un moment important ce anticipează Crăciunul.

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era îmbrăcat în verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie). Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților. Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de crăciun.

U.C.F.S. - (Uniunea de Cultură Fizică și Sport)

Merite în activitatea sportivă

Piesa de mai sus este o medalie de recunoaștere a meritelor sportive realizată în vremea când mișcarea sportivă românească era condusă de UCFS (Uninea de Cultură Fizică și Sport). Pe ea se disting reprezentative simboluri comuniste; raze de soare, două ramuri de laur, o făclie dar și tricolorul național și Discobolul lui Miron. U.C.F.S s-a constituit în anul 1962, ca structură subordonată Ministerului Tineretului și Sportului. Ea a înglobat toate asociațiile A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei) existente până la acea vreme în țară. De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase.

Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

V.S.C. 1923 locul 2 - sporturi nautice

Produsul prezentat mai sus este o veche medalie de concurs. Având în vedere că pe ea este reprezentat bustul descoperit al unui sportiv se poate deduce că este vorba despre sporturile nautice în apă și sub apă. Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe echipe care sunt practicate pe apă, în apă, sau sub apă. În funcție de locul de practicare, sporturile acvatice se pot desfășura în piscină, ape curgătoare naturale sau artificiale, lacuri naturale sau artificiale, mări și oceane. Sporturile care se practică pe apă sunt: cligg diving (sărituri în apă de pe stânci), înot, înot cu labe, înot sincron, pentatlon modern (include și înotul), polo pe și săriturile în apă, iar ca sporturi practicate sub apă se cunosc: aquathlon (lupte subacavtice), hochei subacvatic, orientare subacavtică, rugby subacvatic, scufundare, scufundare liberă, snorkeling, tir subacvatic, vânătoare subacvatică, fotbal american subacvatic.

C.C.S. - Spartachiada sindicală ski

Spartachiada este o competiție sportivă de amploare care cuprindea mai multe sporturi și care se desfășoară în mai multe etape eliminatorii. Funcție de domenii și feluri de activitate, dar și funcție de anotimp se cunosc: spartachiade militare, școlare, de iarnă, de vară, sindicale, republicane, ale tineretului, ale satului, etc

Schiul colectează diferite discipline de iarnă unite prin utilizarea schiurilor ca instrument pentru deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele știri despre schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920, unde este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov, înființată în anul 1880. Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"), cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării. Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV", apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice muntelui pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost etc. În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său, alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista "Hercules" își informa cititorii că "săniușul pe picioare" se practica în multe localități ardelene, mai ales în zona Clujului și Bihorului. În anul 1905 se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter Ski Vereinigung"), iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în acești ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul 1913 consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în Poiana Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la Sinaia în 1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930. În 1931, ia ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon). Astăzi se practică diverese discipline sportive de schi: schi alpin, schi nordic, schi alpinism, schi freestyle și schifreeride.

Campionatele internaționale de atletism - ediția a VIII-a

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

masculin internațional aer liber – cubanezul Javier Sotomayor – 2,45 metri
feminin internațional aer liber – bulgăroaica Stefka Kostadinova – 2,09 metri
masculin România aer liber – Sorin Matei - 2,40 metri
feminin România aer liber – Monica Iagăr – 2,03 metri

Săritura în înălțime este o probă de atletism. Majoritatea săritorilor folosesc stilul „fosbury flop”, care constă într-o răsucire în momentul înălțării pentru a sări mai întâi cu capul și spatele la bară. Concurenții nu au voie să sară cu picioarele împreunate, să facă bătaia pe ambele picioare și nu au voie să sară cu fața înainte. Înălțimea minimă de la care se pornește pentru toți competitorii este de 1 m. Un concurent este exclus din concurs în urma a trei încercări nereușite, la orice înălțime. La data de 3 decembrie 2022 erau valabile următoarele recorduri ale acestei probei sportive:

____________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

ÎN LIMBA GERMANĂ