Epaminonda's Blog.....: JASSIEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză JASSIEN, denumire germană

GASSEN, județul ZARY, voievodatul LUBUSZ, și câteva trimiteri

poștale ilustrate din vremuri diferite.

Biserica Maica Domnului a Rozariului

Vechiul palat al Primăriei

Monumentul holocaustului

Strada Breite și monumentul

Strada Breite

Monumentul meridianului de 15 grade

Trimiteri poștale ilustrate

Vedere generală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx___________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Gala internațională de box - Călărași 2024

Fii inteligent, nu violent!

Luptă în ring, nu pe stradă!

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și/ sau câștigătorilor Galei internaționale de box amator "Fii inteligent, nu violent! Luptă în ring, nu pe stradă!" ce a avut loc în municipiul Călărași, în data de 28 noiembrie 2024, la Sala polivalentă “Ion Neagu”. Evenimentul de excepție a fost dedicat luptei împotriva violenței și a bullying-ului, în cadrul căruia s-au înfruntat două echipe ambițioase și dornice de victorie: România (cadeți și juniori) vs. Italia (cadeți și juniori). Evenimentul și-a propus să promoveze valorile sportului - respectul, disciplina și fairplay-ul, ca soluție pentru prevenirea conflictelor din viața de zi cu zi. În sală au fost prezenți foști mari boxeri români și italieni precum: Leonard Doroftei, Andrei Stoica, Cezar Juratoni, Bogdna Juratoni dar și alți mari sportivi. Gala a fost susținută de: Primăria Municipiului Călărași, Consiliul Județean Călărași, Federația Română de Box, Clubul Sportiv Municipal Călăraș și Asociația Box Club “Dunărea” Călărași.

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de către juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat,avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului.

Semimaraton - Alergarea de sâmbătă - Călărași

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și/ sau câștigătorilor Semimaratonului “Alergarea de sâmbătă” ce a avut loc în municipiul Călărași. Alergarea de Sâmbătă la Călărași și-a început povestea în luna mai 2016, când Tudor Atanasiu a avut ideea de a invita călărășenii la o alergare în parc. De atunci s-a creat un precedent, ca în fiecare sâmbătă călărășenii dornici de mișcare în aer liber să alerge. Oameni care au mai alergat sau care nu au mai alergat au venit să facă sport. La scurt timp, a apărut a doua persoană care s-a implicat în organizarea grupului. Teodora Nădrag a început prin a face încălzirea oficială înainte de cursa de 5 km și, împreună cu Tudor, s-au ocupat și au crescut grupul. Au urmat plecări în bootcamp-uri cu echipa, participări la concursuri și alte activități de grup. În anul 2019, am înțeles că ar fi momentul să facem mai mult pentru călărășeni, dar și pentru alergătorii din țară. Din cauza pandemiei, discuția concursului s-a concretizat abia în 2022, când Teodora Nădrag a luat taurul de coarne și a demarat pașii pentru organizarea concursului. În octombrie 2022 visul s-a împlinit, cu un traseu de semimaraton, cross 10 km, cross 5 km, cursa populară 3 km și cursele copiilor, pe potecile parcurilor din Călărași și pe lângă liniștea pădurii. Alergarea de Sâmbătă Călărași a pus Călărașiul pe hartă odată cu organizarea primului concurs de asemenea anvergură. Împreună cu membrii asociației – Popescu Valentina, Burcea Marius și echipa AS Călărași, fără care nu am fi reușit să ducem lucrurile la bun sfârșit – planul a început să prindă contur. În ultima săptămână, toată echipa s-a mobilizat împreună cu voluntarii și concursul a fost o reușită.

Conform Dex Semimaratonul este o probă atletică de alergări pe o distanță de 21,0975 km, adică jumătate din distanța specifică maratonului. În cadrul acțiunii bistrițene se organizează și concursuri de alergare pentru vârste mici, după cum urmează:

4 – 8 ani = 550 metri
9 – 11 ani = 750 metri
12 – 14 ani = 950 metri

Pentru adulți se organizează următoarele probe:

cros adulți – 5 kilometri
semimaraton ștafetă – 4 x 5 kilometri
semimaraton individual – 21 kilometri

U.M 01945 (aviație)- 25 ani * 1851 - 1976

Produsul medalistic de mai sus este o insignă de vechime (25 de ani) emisă la comanda Unității militare 01945. Se pare că această unitate este de aviație, dovadă fiind avionul reprezentat la partea superioară a acesteia și aripile reprezentate pe majoritatea insignelor românești de aviație militară. Conform înscrisului de pe insignă această unitate a fost înființată în anul 1951. Sunt păreri că această unitate ar fi, sau poate a fost, dislocată în localitățile Borcea sau Fetești din județul Călărași, dar documentarea de pe net nu m-a convins.

Forțele Aeriene Române reprezintă aviația militară a Armatei Române. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. În anul 1953 Şcoala militară de aviaţie nr. 1 de la Tecuci a primit numele de Şcoala de Ofiţeri de aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar în 1958 şi-a mutat sediul pe aerodromul Boboc, devenind Şcoala Superioară de ofiţeri, cu durată de 4 ani, unde se pregăteau atât piloţi militari cât şi piloţi pentru aviaţia civilă, personal navigant şi nenavigant. Revoluţia din decembrie 1989 a deschis instituţiei noi perspective. În 1991 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Începând cu anul 1997, Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Sarcinile de formare a viitoarelor cadre de aviaţie, din punct de vedere teoretic, au fost preluate de Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare şi redimensionare din cadrul Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi reuneşte cele trei categorii de arme specifice Forţelor Aeriene: aviaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol–aer şi radiolocaţie. În anul 2007 au fost finalizate două proiecte importante, constând în procesul de modernizare a infrastructurii pistei de decolare şi punerea în funcţiune a simulatorului de zbor al avionului IAR – 99 SOIM. La 1 septembrie 2008 pentru eficientizarea procesului de instruire, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a reorganizat, înfiinţându-se Centrul de Instruire pentru Forţele Aeriene, structură responsabilă de procesul de învăţare şi instrucţie în şcoală.

Liceul "Nicolae Bălcescu" Călărași 1981 - Promoția 1957 - 1961

Insigna de mai sus a fost realizată în anul 1986 cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la terminarea cursurilor Liceului Nicolae Bălcescu de către promoția anului 1971. Presupun că pe insignă s-a inscripționat eronat CĂLĂRAȘI, deoarece în acest municipiu nu a existat vreodată un liceul cu numele Nicolae Bălcescu. Un liceu purtând acest nume există însă în orașul Oltenița din județul Călărași. Vă voi prezenta acum și aici câteva date despre acest liceu.

Istoria Liceului Tehnologic "Nicolae Bălcescu" din orașul Oltenița, județul Călărași, prin repere calendaristice, se prezintă astfel:

În anul 1950 localitatea primește statut de oraș și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, pentru ca din 1968 să fie arondată județului Ilfov, reînființat.
În 1963 ia ființă ființă Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu” cu sediul în strada Cuza-Vodă, nr. 46, fiind în proprietatea Ministerului Învățământului.
În 1973 se înființează Școala Profesională de Ucenici de pe lângă Șantierul Naval Oltenița, cu sediul în strada Portului la nr.3 fiind în proprietatea Ministerului Industriei Construcțiilor de Mașini (prin SNO).
În 1974 Liceul Teoretic își schimbă denumirea în Liceul Industrial nr.2 și în același an fuzionează cu Școala profesională de ucenici a M.I.C.M. sub denumirea de Grupul Școlar de Construcții de Mașini - Oltenița sub dubla autoritate a Ministerului Învățământului și MICM funcționând în două localuri distincte dar cu aceiași conducere.
În 1981 orașul Oltenița este transferat județului Călărași.
Din 1985 Grupul Școlar de Construcții de Mașini rămâne doar cu localul din strada Portului, nr.3
În anul 1991 Grupul școlar ia denumirea de Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu, denumire sub care funcționează și în prezent.

Oltenița este un municipiu din județul Călărași, al doilea centru urban ca mărime și importanță a județului Călărași (după reședința de județ) și port la Dunăre. Ovid Densușianu deduce etimologic cuvântul Oltenița din bulgărescul ot devlnița - piatră de hotar. Otdevlnița a evoluat lent spre Oltenița, păstrându-se mult timp și această pronunție: Otdevlnița. Oltenița se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu. Orașul este punctul terminus al șoselei naționale DN4 care o leagă de București. De București orașul este legat și prin cale ferată.
În nordul orașului au fost găsite urme ale culturii Gumelnița. În anul 1830 localitatea și terenurile împrejmuitoare devin proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, Oltenița toată și împrejurimile ei sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica.În anul 1852 o delegație de localnici ai satelor înconjurătoare se adresează prințului Alexandru Dimitrie Ghica rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Oltenița se înființează la 23 aprilie 1853, având 750 de locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de case. În oraș existau două biserici, două școli primare de băieți având în total 208 elevi, o școală primară de fete, spitalul „Regina Elisabeta” având 18 paturi, o fabrică de apă gazoasă și două hoteluri. Orașul avea statut de reședință a plășii Oltenița din județul Ilfov. În 1950, Oltenița a căpătat statut de oraș raional și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, statut ce s-a păstrat până în 1968, când a redevenit oraș component al județului Ilfov, reînființat). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea orașului la județul Călărați. Orașul a primit statutul de municipiu în 1997. La recensământul din anul 2011 municipiul Oltenița număra 24822 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 84,7%, romi – 5,63% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Oltenița astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,75% și restul – nedeclarată sau altă religie. La Oltenița se află situl arheologic de interes național „Gumelnița” aflat la 3 km nord-est de oraș, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița. În rest, alte treisprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local: trei situri arheologice (Valea Mare, Coada Lupului și Renie), opt monumente de arhitectură (turnul de apă, liceul, policlinica, hotelul Victoria, casa Bărbulescu, muzeul de arheologie, ansamblul Bisercii Sfântul Nicolae și moara Dunărea) și două monumente memoriale sau funerare (monumentul erolor locali din primul război mondial și monumentul soldaților ruși căzuși în războiul Crimeii). Funcțiunea de bază a localității este cea de port la Dunăre, la care s-a adăugat în timp și cea industrială (construcții și reparații de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, șlepuri ș.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente prefabricate pentru construcții, industrie alimentară și ușoară, etc.), aici funcționând Șantierul Naval Oltenița, până în 2006 când a intrat în faliment. Aici s-au născut Ion Iliescu, fost președinte al României și Gabriela Cristea, prezentatoare de televiziune.

Insigna NAVOL (Șantierul Naval Oltenița)

Șantierul Naval Oltenița a fost un șantier naval românesc înființat în anul 1940 specializat pe construcția de remorchere fluviale, ceamuri, șalande, drăgi, motonave, cargouri, spărgătoare de gheață etc. În docurile șantierului au fost construite vasele de lux ale cuplului Ceaușescu.. Înainte de 1989 șantierul avea 7.000 de angajați. După Revoluție a fost redenumit Navol Oltenița A fost privatizat în 1999, fiind cumpărat de persoana fizică Ioan Alexandru și de SIF Muntenia, ulterior, printr-o majorare de capital, SIF a devenit acționar majoritar. Navol Oltenița a intrat în faliment în anul 2006.

Călărași (în trecut, Lichirești și, temporar, Știrbeiu) este municipiul de reședință al județului cu același nume. Este cel mai mare oraș al județului și unul din cele mai importante municipii din regiunea de dezvoltare Sud aflat la o distanță de 120 km de București și 144 de km de Constanța. Orașul este situat în sud-estul României, pe partea dreaptă a cursului brațului Borcea al Dunării și este cunoscut pentru industria alimentară, industria de PAL melaminat, industria siderurgică, industria de hârtie și industria de prefabricate. Orașul cu denumirea veche Lichirești este menționat pentru prima dată într-o pe o hartă de la anul 1700, opera cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită în Italia, la Padova. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1832 de la orașul Urziceni). Prin oraș trece șoseaua națională DN3, care îl leagă spre nord-est de București și spre nord-vest de Constanța. La Călărași, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN21 care duce spre nord la slobozia și Brăila. În municipiul Călărași există 26 ha parc, cu o suprafață totală a spațiilor verzi de 137 ha. În anii 2007-2008, s-a înregistrat o creștere a acestor spații verzi, în special în cartierele de locuit de aproximativ 8 ha. În aceste condiții suprafața spațiului verde pe locuitor este de 4,58 m²/locuitor, o medie inferioară mediei naționale de 18 m²/locuitor. La recensământul din anul 2011 orașul număra 65181 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 82,91%, romi – 3,14% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Călărași astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși -85,33% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Principalele atractii turistice ale orașului sunt Grădina zoologică, Muzeul Dunării de jos, Situl arheologic Grădiștea, ruinele Cetății Vicina, Biserica Alexe, Catedrala Sfânta Anastasia, Catedrala Sfântul Nicolae, Cazarma Pompierilor, Monumentele Eroilor călărășeni, La Cruci, Soldaților, Vulturului sau Turnul de apă. În acest oraș s-a născut marele actor de teatru și film Ștefan Bănică (11 noiembrie 1933 – 28 mai 1995). Deasupra admiri stema municipiului Călărași iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat de pe aceste meleaguri.

Palatul Administrativ

Liceul de băieți

Bulevardul Traian

Portul

Gara

Căpitănia Portului

Cazinoul

Cazarma pompierilor

Parcul și Școala primară de băieți

Harta județului Călărași

Călărași este un județ în sud-estul regiunii Muntenia cu reședința în municipiul Călărași. În anul 2002 județul număra 324617 locuitori, se întindea pe 5088 kilometri pătrați, având densitatea de 64 locuitori pe kilometrul pătrat. Structura etnică a județului era: 305536 români, 18343 romi, 469 turci, 97 maghiari, 34 ruși și încă câțiva din alte naționalități. Din punct de vedere administrativ județul se compune: din 2 municipii (Călărași, Oltenița), orașe (Budești, Fundulea și Lehliu Gara) și 50 de comune. Județul Călărași face parte din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, principalul curs de apă al județului. Alte cursuri de apă importante ale acestui județ sunt: Argeșul, Dâmbovița și salba de lacuri Mostiștea care se varsă în Dunăre. Principalele ramuri industriale din județ sunt: producția de gaze rare și bio-combustibili (Călărași și Lehliu Gară), prefabricate (Călărași), industria alimentară (Călărași), industria confecțiilor lohn (Călărași, Budești și Oltenița). În industria călărășeană predomină: industria metalurgică (26,9%), industria alimentară și a băuturilor (26,5%), industria prelucrării produselor din minerale nemetalice (14,1%), fabricarea substanțelor și produselor chimice (12,7%) și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (9,2%). În aprilie 2008 industria prelucrătoare a reprezentat 98,9%, iar industria energiei electrice, termice, gaze și apă 0,9% din totalul producției industriale realizate. Deasupra admiri stema județului Călărași și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.