Epaminonda's Blog.....: FABRICI ȘI SORTIMENTE ROMÂNEȘTI DE BERE

Berea în România este cea mai populară băutură alcoolică, fiind produsă pe teritoriul țării cel puțin din secolul al XIV-lea. În anul 2020, în România erau 68 de berării active, iar consumul de bere pe cap de locuitor era de 86 de litri pe an. Cele mai mari companii producătoare de bere din România sunt Ursus Breweries, deținută de Asahi Group Holdings Ltd – cu trei fabrici de bere (Brașov, Buzău, Timișoara), și Heineken România (denumită anterior Brau Union România), care deține patru fabrici de bere în Constanța, Craiova, Miercurea Ciuc și Târgu Mureș. Alte companii importante sunt Bergenbier, deținută de Molson Coors, care are locații la Blaj și Ploiești și Tuborg România (denumită oficial United Romanian Breweries), parte a Grupului Carlsberg, care are o fabrică de bere în Pantelimon. Alte companii naționale sunt European Drinks, care deține o fabrică de bere în Sudrigiu, Romaqua Group, care deține o fabrică de bere în apropiere de Alba Iulia, Albrau, cu sediul în Onești, care produce propriile mărci de bere, precum și mărci pentru lanțurile de supermarketuri sau hipermarketuri din țară, și Martens (fosta fabrică de bere Robbere) Galași, deținută de Bierbrouwerij Martens din Belgia din 1998, care produce, de asemenea, atât mărci de bere dedicate, cât și mărci proprii. Alte două companii mai mici care operează preponderent regional sunt Bermas, cu sediul în Suceava și Imex, cu sediul în Satu Mare.
***
În această serie de articole voi prezenta câteva fabrici românești și sortimente de bere produse la noi în țară.

Fabrica de bere de la Buzău “URSUS Breweries” a fost dată în funcțiune în anul 1978, ea fiind situată pe Strada Transilvaniei, la nr.311, la ieșirea din oraș spre municipiul Brașov.

De-a lungul timpului, compania a făcut investiții considerabile pentru extinderea, dezvoltarea și modernizarea fabricii.

Astăzi fabrica este una dintre cele mai mari și mai moderne fabrici de profil din România.

În prezent, fabrica din Buzău are 312 angajați și o capacitate de 3,1 milioane de hectolitri pe an.

In anul 1996, fabrica de bere de la Buzau a fost achizitionată de catre grupul South African Breweries.

***
Ținutul Buzăului, vizitat recent de o echipă de experţi UNESCO în vederea acordării acreditării pentru a deveni al doilea Geoparc din România, este promovat într-o formă inedită. Reprezentanţii zonei anunţă că au lucrat împreună cu un producător local de bere artizanală pentru a scoate pe piaţă o băutură care spune istoria chihlimbarului din localitatea Colţi. Este vorba despre un sortiment de bere artizanală, respectiv "Colţi Amber Ale", ce va avea culoarea arămie şi un gust delicat de fum. Produsul va avea o etichetă în care predomină culorile chihlimbarului de la galben până la roşu, iar pe partea din spate a sticlei va fi scrisă istoria chihlimbarului alături de îndemnul de a savura o bere cu aroma Munţilor Buzăului.

Sloganul sub care se va vinde berea de Colţi este "Poveşti ce merită spuse", potrivit fotografiei postate de reprezentanţii Ţinutului Buzăului. Este o bere vie nepasteurizată, din malţ românesc, iar indicaţiile de pe etichetă arată că trebuie păstrată la maxim 10 grade Celsius.Berea va fi produsă în fabrica de la Buzău, înfiinţată de de francezul François-Xavier D'Hollander, împreună cu asociatul său, Ionuţ Stoian. "François-Xavier şi Ionut, celălalt membru fondator, s-au întâlnit după un concurs de Enduro, la o bere. Fiindcă nu era One Beer Later, a fost nevoie de mai multi ani şi alte câteva întâlniri, pentru a ajunge la ideea genială de a începe o afacere împreună.Şase luni mai târziu, în toamna 2017, berăria începea să producă" este povestea berăriei scrisă chiar pe site-ul producătorului.One Beer Later are în portofoliu mai multe sortimente de bere artizanală produsă la Buzău printre care regăsim "Woow" ,"Einstein Is Wrong", "Drink Different", "Perfect Reply", "Fresh Restart". O sticlă de bere Colţi Amber Ale costă 10 lei şi deja a fost achiziţionată de mai mulţi operatori de turism şi proprietari de pensiuni din Ţinutul Buzăului tocmai pentru a o oferi turiştilor care le trec pragul.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

OAIA - SIMBOL NAȚIONAL

OPINIE PUBLICĂ - Mihai Frunză

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Prof. Arh. Toma T Socolescu 1883 - 1960

Semicentenar - Octombrie 2010

Toma T. Socolescu a fost un arhitect român, reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al doilea război mondial, care s-a născut la data de 20 iulie 1883 la Ploiești și a decedat în data de 14 octombrie la București. Și-a consacrat întreaga viață dezvoltării județului Prahova și, în special, a orașului Ploiești. El s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În prezent, numele său este un punct de referință în domeniul artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice. A studiat la liceul ploieștean Sfinții Petru și Pavel și apoi la Școala Națională Superioară de Arhitectură din București fiind elevul lui Ion Mincu. În iunie 1911 a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect având specializarea în arhitectură civilă religioasă și în arheologie românească. Prima sa experiență profesională a fost în postul de proiectant la Poșta Centrală din București în jurul anului 1905. În anul 1906 a fost cooptat ca desenator de colectivul de arhitecți români de prim rang, organizatori ai Expoziției Generale Române (1906 – Bucrești). Această oportunitate i-a permis să intre în contact cu mari artiști și arhitecți ai epocii și a avut un impact decisiv asupra carierei sale ulterioare. A participat activ la campaniile militare din cadrul primului război mondial, a fost încorporat în 1916 în cadrul regimentul 47 de infanterie, a fost trimis în scurt timp la regimentul feroviar din București și, în final, detașat la Grupul Apărării Dunării. Toma T. Socolescu, pe lângă activitatea sa profesională liberală, a fost profesor la Universitatea Ion Mincu, funcție pe care a deținut-o între 1927 și 1947. Este unul dintre rarii arhitecți ai vremii sale care să fi fost atât de prolific în literatura de specialitate, și nu numai în domeniile stricte ale arhitecturii sau urbanismului. A deținut funcția de arhitect șef al județului Prahova în perioada 1919-1920 și apoi de primar al orașului Ploiești în perioada decembrie 1919 - martie 1920. A fost decorat astfel:

Ordinul “Crucea Regina Maria” pentru construcțiile sale militare în timpul primului război mondial
Coroana României în grad de ofițer (anul 1925)
Medalia Răsplata Muncii pentru Învățământ clasa I pentru activitatea sa didactică (mai 1927)

De asemenea, a fost primar al comunei sale adoptive Păulești din februarie 1938 până în noiembrie 1940, precum și din februarie 1942 până în ianuarie 1945, două mandate foarte active care au permis modernizarea comunei. A fost numit Cetățean de Onoare al comunei Ploiești, titlu post-mortem, în septembrie 2010 și, de asemenea, Cetățean de onoare al localității Păulești, titlu post-mortem, acordat în mai 2018. Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizația comunistă a arhitecților, care a devenit în decembrie 1952 Uniunea Arhitecților din RPR. Plecarea fiului său cel mare, Mircea, în Franța, în jurul anilor 1944-1945, a înrăutățit situația familiei în ochii autorităților comuniste. Etichetat ca dușman al poporului fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste si in special de cĂtre Securitate, a scăpat de închisoare, dar averea și proprietățile sale au fost confiscate.

U.T.C. - Tineretul și agrotehnica

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial.

Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei. Piesa de mai sus este diferențiată pe trei clase inscripționate vizibil (aici am postat un exemplar neinscripționat). Această era conferită în regimul comunist tinerilor care munceau în agricultură mai precis în domeniul mecanizării acesteia (ingineri, tehnicieni, maiștri, simpli muncitori mecanici din cadrul SMA-urilor (Stațiuni de mecanizare a agriculturii), dar și tractoriști sau combainieri implicați în realizarea lucrărilor agricole de întreținere și recoltare, transport, depozitare a recoltelor.

Pionier sportiv

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier.

În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia."Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului.

Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Sfânta Cuvioasă Paraschiva

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestita, pe numele ei Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini. Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat . Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi.Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa: "Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

Alexandru Hector născut la 21 noem.1931

botezat la 20 martie 1932 de Grigore Roșianu

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferă copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Poison

Produsul de mai sus este o insignă ce reprezintă un simbol grafic și brand internațional ce definește o substanță chimică dăunătoare, letală pentru organismele vii (o otravă). Termenul este utilizat într-o gamă largă de domenii științifice și industrii, unde este adesea definit în mod specific. Poate fi aplicat și colocvial sau figurativ, cu sens larg. În biologie, o otravă este o substanță chimică ce provoacă moartea, vătămarea sau deteriorarea organismelor sau a părților acestora. În medicină, otrăvurile sunt un tip de toxină care este administrată pasiv, nu activ. În industrie, termenul poate fi negativ, ceva ce trebuie îndepărtat pentru a face un lucru sigur, sau pozitiv, un agent care limitează dăunătorii nedoriți. În termeni ecologici, otrăvurile introduse în mediu pot provoca ulterior efecte nedorite în altă parte sau în alte părți ale lanțului trofic. Termenul «otravă» este adesea folosit colocvial pentru a descrie orice substanță dăunătoare - în special substanțe corozive, cancerigene, mutagene, teratogene și poluanți nocivi, și pentru a exagera pericolele substanțelor chimice. Paracelsus (1493–1541), părintele toxicologiei, a scris odată: „Totul este otravă, există otravă în orice.” „Numai doza face ca un lucru să nu fie otravă”. Toate ființele vii produc substanțe pentru a le proteja de a fi mâncate, așa că termenul „otravă” este de obicei folosit doar pentru substanțele care sunt otrăvitoare pentru oameni, în timp ce substanțele care sunt în principal otrăvitoare pentru un agent patogen comun pentru organism și oameni sunt considerate antibiotice. Bacteriile sunt, de exemplu, un adversar comun pentru mucegaiul Penicillium chrysogenum și oameni, iar din moment ce otrava mucegaiului vizează doar bacteriile, oamenii o folosesc pentru a scăpa de ele din corpul lor. Peptidele antimicrobiene umane, care sunt toxice pentru viruși, ciuperci, bacterii și celule canceroase, sunt considerate o parte a sistemului imunitar. În utilizarea metaforică (colocvială) largă a termenului, „otravă” se poate referi la orice este considerat dăunător.

_________ooOoo________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE